Ești vis

Te caut printre sălbatice orhidee

Printre cuvinte, necuvinte,

La țărmul diafanelor mistere,

Când ochii tăi, din verzi, devin poeme.

 

Eşti doar un foc ce-mi arde mintea

Un praf scânteie ce aleargă

De vreau să-l sting, mă-ncearcă dorul

Sau poate gândul ce-l opreşte.

 

Îngenunchez pe iarba verde

Şi iau un fir să-l răsucesc pe deget

Iluzia fericirii că mă ţii în braţe

Te face şarm, dar visele-s deşarte.

 

În palme am un vis şi-o libelulă

Nu mă-ntreba de unde le-am adus,

Poate nopțile când plânge Luna

Vor şti să-ţi spună cât de mult te iubesc.

Paris, 2022

 

 

 

 

 

Flori de măr

Flori de măr curg valuri, valuri

Peste chipul tău frumos

Ca un nimb ce stai în soare

Ochii tăi iubesc cu foc.

 

Fruntea ţi-e înconjurată

De ghirlande minunate

Flori de măr curg valuri, valuri,

Peste umerii cu lauri.

 

Roze, albe şi albastre

Oare cine le vor vrea?

Flori de măr ce curgeţi valuri

Spuneţi dragostei să stea.

Paris, 2022

 

 

 

 

 

 

Am colorat povești și vise

Am colorat poveşti de iarnă

Spuse la gura sobei de Ajun

Şi miile de stele colorate

Erau parfumuri ce-ţi dădeau fiori.

 

Şi gândurile se lăsau ca focul,

Un foc ce-l stingi şi nu mai trece,

Dar ele vin şi vor petrece

Ca iarna asta mult prea rece.

 

O noapte-ntreagă printre vise

Şi printre fulgi ce cad încetişor

Troiene de zăpadă am în suflet

Şi frigul răscoleşte peste tot.

 

Poate de mâine se-ncălzeşte

Şi pelerin pribeag mă vreau

Prin câmpurile siberiene

Mă pierd în timp şi vreau să stau.

 

În casa iernilor unde se plânge

Pe muzica viorilor albastre,

Îngenunchez în faţa viselor deşarte

Şi singuratică mă pierd în noapte.

Paris, 2022

 

 

 

 

 

Te-am ales să-mi fii duhovnic

Cu o ultimă speranță,

Te-am ales să-mi fi duhovnic,

Nu am vrut să ştii prea multe

Despre lucruri mici, mărunte.

 

Trandafiri îţi torn pe chipul

Plin de negură şi cute,

Gându-l prind în palme gheme

Printre metereze scurte.

 

Ca un vals ce mişcă cerul

Greului ce îl pot duce

M-am lăsat îngenunchiată

Soarelui să-i fiu mireasă.

 

Nu că mi-ar fi greu să umblu

Printre ierburi şi cucute,

Dar când ochii-ţi joacă feste

Simți cum umbrele sunt mute.

 

Flori de liliac îmi umplu

Golul sufletesc ce-mi vine

Caut în cărţi şi-n anotimpuri

Ce e bun şi rău în mine.

 

Mâna ta e cam departe

Îmbrăcată în ghirlande.

De ţi-o cer să-mi dai, degrabă,

Tot ce poți şi vreau vreodată.

 

Luna plină şi rotundă

Stă tăcută şi m-ascultă,

Flori de noapte mă-ncojoară

Tu stai trist uitând de toate.

Paris, 2022

 

 

 

 

 

 

Plină de mister ești, noapte!

Noapte cu stele şi vise-ntre ele

Ai multe minuni şi mistere

Păsări de pradă şi ursitoare

Te cheamă la case străine de lume.

 

Rezemată cu tâmpla de geam

Le aud cum şoptesc, parcă-i vals

Mă întreb, oare câte or fi?

Enigmatică noapte, tu toate le ştii.

 

Dacă Luna atentă se-ascunde,

Tresar ca o frunză pe ram

Sub cămaşa subțire de pânză,

Tu simţi că mi-e frică şi taci.

 

Eşti doamna cu voaluri cusute

O măreață stăpână de ani

Toate minunile se leagă de tine,

Dar şi atunci, le ascunzi sau le laşi.

Paris, 2022