Iubirea este Metafora Magna a sufletului producător și plin de emoții afective.
Petru Ababii, 27.09.2024
- Iosefina, ți-am trimis un material
„Concepții moderne – esența frumosului și sublimului”. Cu el va începe viitoarea carte. Acest material face o incursiune esențială în înțelegerea corectă, ca omul să le pătrundă și să le deslușească mai ușor în poezie. Citește-l și spune-mi opinia ta!
- Este consistent, substanțial, esențial, marca Ababii! Îmi trebuie cap limpede să îl parcurg, cu tot cu corectură. O zi, două. 24 de pagini scrise dintr-o suflare!
- Acesta este doar începutul. Ai găsit multe greșeli ortografice de tot felul?
- Trebuie să deschid Nu pot face corectură de pe telefon. Fac. Promit. Meritați.
- Să nu înțelegi că eu am trimis acest material cu obligația neapărată de a-l recti- fica, ci numai pentru a lua cunoștință de Nu te obosi! Este scris din repezeală.
- O voi face cu plăcere! Pot
- Nu m-ai înțeles. Nu te trudi!
- Voi parcurge textul cu plăcere.
- Respect bunătatea
- Ba tu! Mă refer la faptul că a ta mă face perfectă în ochii mei, ai tăi…
- Nu, eu nu sunt perfect ca
- Prea mult jertfești pentru mine. Numai cât timp prețios îți fur eu!
- Aproape toată ziua. Răpirea fiind reciprocă, m-am consolat.
- Te vei surmena fizic și e mare păcat! Eu am timp liber îndeajuns, pe când la tine altfel stau lucrurile.
- Sunt într-un punct unde sunt stăpâ- nă pe timpul Mă surmenez doar dacă cineva ar profita. Aici nu e cazul. E timp câștigat – citat.
- Oricum mi-i jale după
- Mă descurc. Am avut profesori buni.
- Iar tu, o elevă minunată și de succes cu două facultăți absolvite! Când tu vei ieși la pensie eu nu voi mai fi.
- Nu știe nimeni. E important ce facem până atunci, ce lăsăm: ecoul, dâra, (bio)rezonanța, amprenta a ceea ce suntem Nu tânjesc după pensie. Încă. Îmi place la serviciu, am trecut toate gradele, mi s-au schimbat 7 directori în ultimii ani, știu tot ce mișcă. Sunt ok.
- Bravo! Așa și mi-am închipuit. Ești o doamnă de succes.
- Acum a vrut Doamne Doamne să ne găsim. Până acum doar ne-a pregătit, instruit, antrenat. Avem tot ce e nevoie ca să continuăm.
- În toate privințele. De acum voi face treptat ce mi-am propus. Am un material “Ființa în descifrare esențială și senectutea”. Încerc să-l traduc în engleză pentru edu.
- Lucrez la Esența sublimului. Articolele vor ieși foarte profi. Bravisimo pentru conținut, fond! Citat.
- Cu tine totul iese
- Curge firesc, în ritmul lui, cosmic,
- Pentru că tu ești firească precum este firească venirea unei zile în viața unui
- De ce nu dormiți? Câinele e legat, vulpile dorm.
- Probabil pentru că tu nu dormi
- E prea mult pentru seara asta. Mai facem mâine. E ușor, dar multișor. M-ați făcut să plâng.
- Când s-a întâmplat asta?
- De la: Tu ești firească precum este venirea unei zile în viața unui om.
- Tu ești mult mai mult decât această zi, cât de determinată și indefinită ești în atingerea unor culmi care pentru alții sunt fără destinație!
- Pentru că destinația noastră este la infinit, acolo unde se întâlnesc paralelele.
- Probabil da, în contrasens cu toate aparențele. Acolo unde nu se întâlnesc… paralelele româno-române, în ideea că vor să se întâlnească neapărat, în ciuda esenței naturii lor neînduplecate de a nu se întâlni niciodată, astfel subliniind cu atât mai mult meritul și efortul nostru de a le face să se întâlnească. Mă înțelegi? Foarte mult aș fi vrut ca cel pe care-l ai în inimă și pentru care au fost scrise aceste splendide poezii să fi fost eu!
- Dumneavoastră v-am scris o epopee, bine, împreună, în proză. Prin toate revistele suntem, deci tot e ceva! Mai mult decât o poezie care trebuie să fie universală, adică oricine să se regăsească citind-o.
- Mă consolezi? Eu am fost, sunt și voi fi mereu consolat cu Nu știu dacă mă poți înțelege corect. Nu vreau să te supăr când tu, de fapt, vii cu atâta bunăvoință, înțelegere și suflet față de mine! Știu că le-ai scris pentru tine, de aceea ceea ce am spus este doar o dorință, nu și o obligație. Semnificația celor spuse aici poate fi înțeleasă doar prin prisma a ceea ce înseamnă demnitatea personală care este principalul și pe primul loc pentru mine, mai importantă și mai prețioasă decât orice. Iosefina, tu știi că eu sunt pentru corectitudine, echitate, echilibru și reciprocitate. Nu „v- am scris o epopee”, ci împreună ne-am scris o epopee. Ideea nu este să schimb dorința mea cu vrerea ta, ca eventual să mă răsplătești cu scrierea pentru mine a unei epopei. Sau ceva de acest gen… Vezi? Te convingi a câta oară cât de „greoi” sunt! Ce să fac? Repet, așa ți-a fost norocul. E dreptul tău să scrii o poezie universală. Nu am niciun drept să cer să scrii o poezie personalizată. Alegerea îți aparține. Să n-o iei în nume de rău, ci doar de corectitudine! Așa sunt eu.
- Eu încă mă lupt să mă consolez cu mine… Nu trebuie să vă justificați, știu, de aceea am curaj cu dumneavoastră. Fiindcă ați avut încredere în mine. Nu mai am starea necesară să scriu poezii. Nu mă pot concentra îndeajuns. Și mă tem că nu vor fi ce trebuie, că vor fi rău înțelese, că nu mai e vremea lor și alte frici Ați văzut mesajul din Editură? Săptămâna viitoare iese tipărită Geneza metafizică a logicii formale, gândirii critice, genialității și înțelepciunii umane. Ce norocoși să ne vedem cărțile așa cum vrem noi să fie!
- Eu nu mă justific pentru că nu sunt vinovat, așa cum nici tu nu ești vinovată față de mine și cu nimic nu-mi ești datoare, așa cum nici eu. Consolarea mea este din naștere, ereditară, de la Dumnezeu, ca fel de a Oricât aș fi vrut eu să mă schimb, să fiu altul, nu pot. Așa sunt făcut. Să dea Domnul să ne vedem cărțile și puteri ție ca să-ți duci la capăt toate proiectele! Acuși mă uit pe ce mi-ai trimis. Am citit într-un suflet. Este minunat. Dacă vei continua în acest ritm și calitate avem toate șansele să devenim renumiți, cu notorietate. Iosefina, iată, azi am mai scris o parte. Este o esențializare a categoriilor frumosului și sublimului, înțelegerea cărora permite omului să pătrundă ce este ascuns în poezie. Spune-mi opinia ta! Cât de operativă ești! Am primit materialul verificat. Am reușit și să-l transfer în documente după cum m-ai învățat.
- Eu nu vreau decât să termin treburile și să lucrez la cărțile mele.
- Este satisfacția ta cea mai mare. În ele te regăsești integral.
- Am început prea multe și nu mai știu cum să le finalizez, dacă mai are rost, dacă mai pot, dacă interesează pe cineva.
- Concentrează-te pe cele esențiale care să te prezinte într-o nouă lumină!
- Am ales câteva fragmente scrise de dumneavoastră. Aș vrea să le pun în cărțile noastre. Mă lăsați?
- Dar să mi le arăți și mie cum, când și care.
- Mai trebuie finisate, adaptate, tăiat câte ceva. Am făcut o selecție.
- Cărțile tale sunt o dovadă cum și în ce mod chiar numai unui singur sentiment i se pot aduce ofrande interpretative, dar unei trăiri întregi de mai mult de 50 de cărți?! Ce bogăție imensă! Chihlimbare poetice! Dar nu toți le apreciază la justa valoare. Sunt bogăția ta de suflet. Ești extraordinară! Am rămas fără Nu mai am ce spune. Totul am spus.
- Ați căutat informații despre mine pe Google? E totul la vedere.
- Sunt copleșit de atâta și atâta poezie care mă poate epuiza citind-o! Nu- mi vor mai ajunge emoțiile pentru că tot ce citesc de la tine trece prin mine lăsând urme.
- Nu mai impresionează pe nimeni.
- Nu te întrista! Îi vor entuziasma pe cei care merită și le este dat de Cel de Sus. Nu tuturor le este dat să înțeleagă, să vadă. Trebuie să simți, să gândești și să judeci sublim ca să descoperi sublimul acolo unde el există. Nu toți sunt Eu am abordat acest subiect în materialul pe care tu recent l-ai verificat.
- Am mai dovedit unul! Mâine aveți și traducerea în engleză!
- Mulțumesc mult! Au fost multe greșeli? Mă refer la cele ortografice.
- Mărunțișuri neimportante dar care iau timp. E un articol consistent, foarte bun. Mi-ați încurcat mintea. Nici nu mă pot concentra prea bine.
- În ce sens am încurcat-o?
- Am citit altceva decât de Mi-a plăcut, e inedit. Filosofia e rudă de departe, să nu zic vitregă, cu poezia.
- Tocmai de aceea ți-am cerut să nu te trudești, doar să-l traduci.
- Urmează. Întâi trebuia să fie Ca noi.
- Ca tine de perfect cred că nu voi reuși. În poezie ești super, super!
- O fi ceva dacă mintea dumneavoastră s-a împiedicat de ea!
- Ai experimentat totul în poezie, ca un adevărat maestru.
- Am zburat ca o pescărușă. Adică singură.
- Ca să afle cineva cine sunteți cu adevărat trebuie doar să vă citească poemele.
- Suntem mai mult decât Știți.
- Eu am avut fericirea ca să aflu totul și să știu totul: cine este Iosefina Schirger.
- Am picat eu într-un timp creator,
- De alții nici nu-mi pasă, fiindcă știu că nu vă pot egala. Nu vreți să știți totul!…
- Ce să mai știu? Restul este nesemnificativ, cred.
- Tulburarea, fricile, neîncrederea, devierea de la echilibru, uzura. Nu știu de ce îmi vine să mă plâng când îmi vorbiți, în loc să ne bucurăm de întâlnire. Și să nu mai muncim atât de mult…
- Acestea țin de arderea lumânării. Cred că ție îți ajunge. Ai realizat totul, tot ce se Am câțiva prieteni aici. Am să le recomand să citească Iosefina Schirger, să te caute și să te citească. Vor avea mult de câștigat. Nu au cum să nu ia ceva dintr-o astfel de abundență de simțire.
- Prietenii nu vor vedea ce vedeți dumneavoastră. Vor râde.
- În poezie ești cu adevărat fascinantă și de neîntrecut!
- Îmi pare rău că nu stați relaxat, ci la calculator, pe scaun la ora asta!
- Este adevărat, stau cam mult în fața calculatorului, dar nu mă plâng.
- Și eu. Foarte mult. Și la serviciu, și acasă, și în parc, și pe desktop, și pe laptop, și pe telefon… De aia mă plâng: De creier prăjit.
- Te împarți în atâtea părți! Eu te-am rugat să mai iei pauze, să-ți mai dai răgaz. Renunță la unele dintre ele! Te rog, acum încetăm. Odihnește-te! Mie mi-ajung și numai 4 ore de somn.
- Dacă îmi mai ziceți ceva frumos, adorm zâmbind, plângând sau nu mai adorm.
- Poți să adormi pentru că toată fru- musețea lumii își are sediul în sufletul tău și în poezia ta.
- Parcă îmi spuneți povești cu zâne.
- Te aud din când în când că plângi. De ce? Ce și cine te necăjește?
- Așa, fără motiv. Ca prințesele cu de toate. Singură, eu. Cine?! Până mâine îmi trece. Nu mai văd să scriu, mă spăl pe ochi și mă culc. Dar nu mă îndur.
- Bine, te las, deși îmi vine
- Nu mi-ați arătat ce ați scris
- Mâine.
- Mâine. Orice frază, două cuvinte dacă îmi spuneți, sunt memorabile când le recitesc. Nu mai pot după ele! Le-am făcut, ne vom face o carte de povești…
- Iosefina, ți-am trimis după cum mi-ai cerut începutul cărții. Selectările tale cu citate sunt bune. Dar dacă vrei să le duci până la capăt mai ai mult de lucru. Prea multe ți-ai luat pe cap concomitent!
- Din tot acest prea mult vom cerne esența. Nu trebuie decât oprit ce scânteie.
- Le mut în mediul virtual să nu se piardă, să nu le rătăcesc la mine. Într- adevăr dorești să le duci pe toate la capăt?
- De asta am venit,
- Nu te temi că vor lua foc?
- De nimic. De mine mă tem.
- Te vei transfera cu totul în incandescența lor.
- Dacă vă vor plăcea, va merita. Deja m-ați ajutat.
- Ceea ce ne aparține nouă nu are cum să nu-mi placă!
- Ce? Zborul? Gândul? Visul?
- Totul o să-mi placă. Ne angajăm să muncim, să dăm din aripi, să zburăm ca visul să devină realitate.
- Vă voi scrie o melodie să o dați tare, tare când o veți citi.
- Ador Voi da turație sufletului la maxim.
- Se vede, se aude de la București. Mai aveți multe de spus, de rescris ce au greșit sau nu au înțeles alții.
- Dacă aș mai avea vreo 5 ani aș continua cu aceeași măsură ca să o scot la capăt cu convingerile mele.
- Voi veni să îmi arătați ce ați scris. Aveți 15 ani doar de la mine. Înapoi. Sau înainte? Cum îi vreți? Ca să facem lumină, să ordonăm toate ciornele, pe capitole.
- Acum sarcina optimă este această nouă carte pe care am început-o și să le văd pe cele două editate.
- Seamănă cu munca într-o mină de diamante.
- Este necesar de îndepărtat, decantat foarte multă zgură telurică.
- Avem experiența, instrumentele. Vorbiți clar cu editurile! Dacă nu pot, nu e supărare. Găsim. Poate că sfoara trage spre România și tot răul este spre bine. Faceți cum simțiți!
- Aici nu e ca în Țară. Alte posibilități.
- Venisem să lucrez Mă lăsați?
- Bine.
- Păi nu voiam să mă lăsați!
- Eu am înțeles ca să te
- Femeile când spun Nu, e Trebuia să știți.
- Credeam că numai la cele de 16 ani! Dar tu ești tânără prin tot ce respiri. Dar când ele spun „da” ce înseamnă pentru mine, păcătosul?!… metaforic vorbind.
- Noi doar metaforic (v)orbim, iar săptămâna oarbă durează cu anii. Nimeni nu ar fi fost mai indicat pentru a face Geneza poeziei! Să teoretizezi fiorul, să arzi lacrima! Nu se putea găsi ceva mai înalt! Un subiect demn de noi! Vă iubesc! Uite ce m-a ajutat să-mi țin ordine în cărți! Un tabel Excel. Aici notez unde am rămas cu fiecare. E radiografia mea.
- Am văzut schema ta de organizare. Ești Bravisimo!
- Credeam că mă ajutați să mă adun, când colo am început alt proiect! Îmi place Podul nostru de flori. „Dacă într-un sfârșit, pe care-l dorim niciodată, toate acestea nu se vor fi întâmplat”?…
Comentarii recente