Prolog

Exact în mijlocul junglei, nici la stânga, nici la dreapta, nici mai sus, nici mai jos, stă leul liberal și rage la animale:

— Promit să fiu un rege drept! Mă votați? Se știe că azi monarhia, fie ea și constituțională, este și nu este posibilă. Fostul nostru rege, acum al nostru totem, a încetat din viață! Voi guverna în baza unei legi care să satisfacă pe toată lumea! Lăsați pe mine!

*

Prefață

(Trebuia să fie înaintea prologului, da’ bine-i ș-aci, că și în politică… mai contează locul… partidul… tot noi să fim!)

Cât de sincer poți să fii, dacă ești carnivor? Din câte am auzit și eu, naratoarea, există, că nu știu sigur, tot felul de ființe: ființe carnivore, ierbivore, omnivore, pescatariene, ovo-vegetariene, lacto-vegetariene, vegane, raw-vegane, brethariene (se pot hrăni numai cu aer), acelea care se pot hrăni cu lumină, autofage, acelea care se pot hrăni numai cu cuvântul lui Dumnezeu sunt deja… nepământene… mitologice! Ce o fi mitul? Șhșhșh! Destul! Că riscăm să dăm naștere unor… naziști ai dietei, sau să-i trezim, dacă există pe undeva!

*

Animalele vin cu întrebări (posibil titlu de capitol, dar se poate împărți textul și în subcapitole cu subtitlurile lor, deci merge și fără): Girafa înțeleaptă și veche de zile (că abia poate să-și mai ia bilet de avion în ziua de azi, când călătorește, nici tehnologia nu o mai înțelege cum ar trebui și ar putea, foarte bine, să fie asemuită cu copacul vieții), care e demnă de tot respectul, care a #rezistat multor calamități de-a lungul timpului și nu se știe câtor calamități va mai rezista în continuare, care ar vrea să predea ștafeta mai departe, însă mânjii ei, sau vițelușii ei sunt apolitici (nu știu exact cum se numește puiul girafei – în limba engleză puiul girafei este vițeluș), care este animalul din junglă ce își ‘înțarcă’ puiul, trimițându-l în lumea mare și largă ca să se descurce singur cel mai târziu dintre toate animalele și, ierbivoră fiind, îi spune leului:

  • Nu vrei să te ajut? Gâtul meu se ridică deasupra copacilor și pot să văd lucrurile atât în perspectivă, cât și în Cu glas șoptit: pot să te ajut într-un mod obiectiv și discret, dacă vrei!

Auzind-o pe girafă, maimuța religioasă, poate chiar spirituală, intervine:

  • Țineți-mi berea! Leule, dacă girafa se bagă, nu vrei să ți-l botez eu pe Simba și să-l ghidez de-a lungul vieții, că nu mă deranjează să-i mănânc păduchii? Am făcut la fel și cu tine, și cu strămoșii tăi!

Între timp, păsările se înfoaie. Ce vor mai fi fiind și astea? Jucătoare de pocker sau șah? Cum se joacă astea? Ce s-ar întâmpla dacă și-ar deschide vreuna dintre ele pliscul? Dar, nu numai ce s-ar întâmpla, dacă ne întrebăm în legătură cu ce s-ar putea evita… ar fi colivie? Apoi, ca de fiecare dată, bat din aripi și-și iau zborul. Bufnița își rotește privirea de jur împrejur și adoarme. Totuși… ele votează, când e cazul, întotdeauna răul cel mai mic. Leul începe să se simtă amenințat (Este sau nu este amenintat?), ca și cum ar face parte dintr-o reclamă (viitor rege de pus pe afiș) și își propune să facă alianțe, gândindu-se cum au procedat și cum ar proceda strămoșii săi într-o astfel de situație, pen-tru că are și el, aproape ca și regele trecut la cele veșnice, un arbore genealogic…În sinea lui: „Păi, mai întâi și-ntâi, îl punem pe elefant în fruntea armatei, că el se teme de șoareci, fiecare avem câte-o fobie. El e masiv, e ierbivor, de regulă e blând, deși poate să sperie dacă vreau eu”, își zice leul. „Cu telescopul lui, elefantul știe să mai arunce câte-un ochi și prin curțile, respectiv văgăunile altora și… să se inspire, dar nu trebuie nimeni să știe asta. Cu alte cuvinte, mă ajută și pe mine și dă bine și la televizor; pe urmă, mai vedem noi ce-o mai fi…” În virtutea acestor rațiuni, leul riscă și se aliază cu hienele pentru că, vezi-Doamne… sunt sanitarele junglei. Ce-o fi în capul lui? Frate! Cum știu alea să promită, să se hlizească la orice și de oricine și să profite… ceva sinistru! Și, totuși, promisiunile alea fluturate de ele… ar avea ceva noimă, pe undeva… dar hiena nu este animalul potrivit! Trebuie să mai evolueze! Pe mine, naratoarea, mă năpădesc întrebările! Ce-o fi comunismul? Ce-o fi socialismul? Ce-or fi fiind politicile sociale și de protecție socială? Cum e cu egalitatea, echitatea, diversitatea, multiculturalismul, non-discriminarea și incluziunea în junglă? Cum trebuie să fie taraba în junglă? Dar cu taxele, cum ar trebui să fie? Statul și populația scot bani din buzunar de bunăvoie? Dacă da, văd bine cui trebuie să îi dea și văd pe toată lumea? Deci… legi! De ce fel de legi este nevoie? Cine luptă pentru asta peste tot, atât în junglă, cât și în lume? Am văzut un animal misterios pe la televizor, pamfletar de meserie și vegetarian, care spune și el câte ceva, în felul lui, despre educație, sănătate… multe câte toate și destul de bine punctate. Leul nu știe ce să facă, se panichează, îi vine să se apuce de vânat și să ridice garduri la marginea junglei… dar nu merge nici așa, pentru că vezi… britanicii! Trebuie să stea la masă și să se sfătuiască și să colaboreze și cu alți șefi de ecosisteme din lume, evident, pentru binele tuturor și al planetei, că doar jungla nu e insulă, și chiar dacă ar fi…La masa rotundă a discuțiilor și tratativelor, toata lumea se trezește cu Greta. Cine-i Greta? Le zice vreo două si ea.

Dintr-odată, leul își dă seama că este foarte greu să mulțumească pe toată lumea, că cetățenii lui sunt ierbivori, carnivori, omnivori și alte cele… Pe cât era de entuziasmat la început, pe atât de dezamăgit este acum. Simte un mare pericol și se întreabă care o fi calea de mijloc. Îi cere lui Dumnezeu un semn pentru că nu mai știe cum să-și recapete echilibrul interior. Acuma… a auzit el de niște animale… și altele decât cele strict ierbivore/carnivore/ omnivore și ar vrea să le ceară sfatul, dar nu știe sigur dacă ele există. Dumnezeu există?

Îi trec prin cap idei precum liberalism pragmatic, democrație participativă. Ca naratoare, vă spun că lucrurile astea s-ar putea să funcționeze, chiar dacă pe principiul struțo-cămilei, ca să ne gândim doar la un exemplu. Când nu mai funcționează un model, indiferent de domeniu, venim cu altceva, pentru că, nu-i așa… schimbarea, evoluția, progresul! Ca să nu mai vorbim de eclectism, spirit enciclopedic, interdisciplinaritate… Totuși, pe-astea să nu le spunem cu ironie și sarcasm, să rămânem, cu îngăduință și speranță, în zona simțului umorului. Leul se simte ca un despot luminat… dar nu știe exact cu ce se mănâncă astea și tare n-ar vrea să cadă în patimile trecutului istoric al junglei, să gătească vechile ideologii cu alte pălării (fix din perspectiva lui modernă) și să vadă într-o bună zi în oglindă pe tiran și pe dictator, că uite ce fac alții prin alte ecosisteme! Trebuie să țină cont de el, de toți și de toate, neapărat, și să nu-și clădescă tronul nici exagerat de înalt, ci doar atât cât să poată să vadă bine în jos, în sus, în depărtare, în spate, în lateral… etc. Aici, omul îi sare în ajutor și îi arată pe tabletă tot felul de surse media de încredere și neaservite politic sau contaminate de propagandă internă sau externă: surse de știri; surse cu tematică geografică, științifică, istorică; programe despre natură și animale… tot ce voia și ce nu voia. Leul vede! În sfărșit! Nu există doar junglă, ci și savană, taiga, stepă, tundră, deșert, ape de toate felurile și mărimile, văi, câmpii, dealuri, măguri, munți, depresiuni, podișuri, canioane, ținuturi înghețate etc., tot felul de ecosisteme… până la ghiveciul cu plantă. Eu mă întreb ce sunt plantele pentru că am auzit pe cineva zicând că pot să strige după apă, dacă le este sete. Ciuperca ce este?

  • Naratoareo, mai și termină, că mi se taie pofta de mâncare! zice leul, copleșit.

E total absorbit și nu-și mai aduce aminte nici măcar când să clipească, tot uitându-se la tabletă. Leul cugetă în sinea sa:

  • „Câte animale există? Le cunoaștem pe toate? Pot apărea animale noi?” Evită să-și pună problema evoluționismului și a creaționismului din prudență. „Aici, deja… trebuie să știi să te oprești… că nu toate-s animale! În deșert, spre exemplu, printre talibani și ceilalți (pentru că există și alții), dai de cămilă. No, ăla animal! Cum poate să arate! Nici nu știi ce e (ca în cântecul lui Ștefan Bănică Junior). Merge prin deșert fără cărare, rezistă fără apă și mâncare (<<Nimic mai poetic!>> eu, de colo) și e… tot vegetariană. Cât poți s-o calci pe copită până să-ți zboare turbanul din cap?

Se aude că există pe undeva, prin China, un urs panda care vorbește și, chiar cu limba strămoșească, fentează cenzura (cică ursul Paddington i-ar fi muză). Cu animalele din Tibet cum o sta treaba? Se prea poate să fie exagerat de ospitalieri toți de pe acolo pentru că, serios, acuma… până unde să tot mergi cu compa-siunea… și să umbli prin curtea templului cu măturica după tine ca să nu le calci nici măcar pe furnici! E prea de tot! Mai și știu să bată bine ființele astea, dar știu degeaba! După mine, fac un talmeș-balmeș din toa-te! Să mai iasă în lume! În mări și oceane dai de delfin, meduză, caracatiță și alte cele, că-ți vine să-ți întorci privirea către om și să te întrebi… oare ăsta ce fel de jivină o fi?

Bună întrebare! Păi și omul… vede și înțelege, dar când e să pună mâna… se tot arde și tot încearcă generații după generații și vieți după vieți. Până când, oare, o s-o tot ia de la capăt mereu, numai că altfel? Se prea poate ca asta să fie, până la urmă, toată ideea! Cât i-a luat omului până să se prindă că, dacă vrea să călătorească, are nevoie de echipament potrivit? Dacă merge în junglă, nu-l mănâncă pe el termitele, creaturile alea mici, roșii si multe, care mușcă rău, sau alte jivine, până să ajungă el cu tableta la mine sau la tigru, la panteră, la leopard și la alții, dacă nu are ce-i trebuie și nu-i echipat ca lumea? Dacă merge în deșert și se șterge cu hârtie igienică, în loc să se spele (à propos, și în junglă avem bideuri), de câte ori poate s-o facă până să se irite datorită climei pentru că e foarte cald ziua și aerul e foarte uscat (ciudat cum noaptea e foarte frig, mai sunt și furtuni de nisisp)? Dacă se scufundă în apă și vrea să vadă și să contemple peisajele acvatice timp mai îndelungat, păi… masca de oxigen pe figură din prima, fără stat pe gânduri! Cine se crede omul, să le judece pe jivine după calapodul lui? Cât știe el despre jivine, până la urmă? Auzi tu, omul e în vârful lanțului trofic! Oare omul își dă seama de toate astea și riscă oricum, sau nu își dă seama de nimic? Adevărul e, iarăși, undeva la mijloc. Omul în raport cu ceilalți oameni:

  • Unii nu au hrană și apă…

«Nu vorbim despre dieta potrivită pentru om aici, te previn, leule!» (intervin eu)… iar el zboară în cosmos, propunându-și să ‘colonizeze’ alte planete!” Aici leul se oprește puțin, pe urmă își zice în continuare: „Să nu generalizăm! Nu este vorba despre om în general, ci despre fiecare om în parte! Și cosmonautul și-ar împărți pâinea, dar nu poate s-o împartă cu toată lumea. Ce să facă? Să-și ascundă racheta spațială sub preș? Dacă și alții au, nu ar fi vulnerabil? Dacă vrei s-o dezmembrezi, te poti baza pe tratate intergalactice? Totuși, ce alegem? Binele majorității în detrimentul câtorva inși? Până în ce punct? Există și alte modalități de rezolvare a problemelor? Ce s-ar întâmpla cu mine dacă mi-aș lua ochii de la tabletă și aș ieși din junglă (își zice leul în gândul lui), ca să nu tot arăt pe altul cu degetul, mai ales pe cel care încearcă să mă ajute?” Leul calculează: „Oare să fac o alianță cu omul? Sau, mai bine, cu mielul? Oare să devin ierbivor? Cât de mult vreau la guvernare, că sunt alții care dau lecții, dar nu vor la guvernare sau au zis-o doar așa, din modestie, cum că nu le trebuie ciolan? Ce mănâncă aștia? Mai trebuie să se coacă! Să le țin locul cald până se hotărăsc? Când va fi asta?” În continuare, leul nu se poate abține!

*

Epilog

Morala: puteau, sau nu puteau fi lucrurile mai simple de la bun început? I-o fost musai leului să ragă? Nu putea să întrebe frumos, că îl auzea toată lumea! De câte șanse are nevoie?

*

Notă către cititor

Completează, tu, cititorule, această fabulă mai departe și, mai ales, dă-te jos din corcoduș și mergi la vot, că bicicleta e a ta!

*

Notă către hermeneuți Socalisto-comunisto-penalo-conspiraționisto-(pe voi orice expertiză bine documentată și muncită spre binele vostru și al lumii, din orice domeniu, nu face decât să vă încurce)-antivac-cinisto-dacopato-gândiristomonstruoși-fanaticobigoți-creștino(departe          de așa ceva)-’spiritualo’(cu spiritualitate dezinformată, dezinformantă și de consum, care, printre altele, mai și comiteți tot felul de practici reprobabile în numele spiritualității, deci ne-)-tradiționalisto-’fa-milisto’(care  habar  n-aveți  ce-i  aia  și  câte feluri  de  familii  există, deci  ne-)-ultranaționalisto-roexitisto-xenofobo-rasisto-discriminaționisto (care  discriminați  tot  ce se poate și ce e diferit de voi, de la gen, la etnie, la  rasă, la mediu  social, la religie, la dizabilități)-misogino-modernocavernalo-legionaro-fascisto-nazisto-putinisto trumpisto-totsoiuldeneolimitato-extremiști ai ‘gramaticii’, voi, pasionali, inimoși, afectuoși, care iubiți cu-atât de multă ură și  totodată  ingenuonaivonevinovato(după care e de reparat ca după cutremure și războaie) intelectuali-infantilomaturi-needucabilo-înstaredenegare-infantilo-ignorantoinstruiți-pealocuriagresivi critici-jivine, care, mulți dintre voi, nici nu conștientizați, măcar, că asta sunteți de fapt, să nu cumva să mai și împungeți, rezumațivă-ți doar la a mugi, măcar! Măsura/Moderația și echilibrul vă ocolesc! Sunteți mare parte din toate astea deodată, fără să diferențiați mare lucru și fără să discerneți (bifați o grămadă dintre căsuțele astea în același timp, de nici măcar para-doxul nu vă poate descrie), pentru simplul fapt că înghițiți fake news și propagandă pe nemestecate în inconștiența voastră; cei instruiți și culți (absolut degeaba), faceți asta cu bună știință, neavând nicio scuză. Măsura și echilibrul vă ocolesc! Deși toată lumea are dreptul la liberă exprimare, jos copitele de pe istorie, cultură, literatură, artă și de pe identitatea noastră cu astfel de discursuri care nu numai că ruinează totul în jur, transformă totul în kitsch și non-valoare, ci pot chiar să contamineze și să ucidă până și suflete (dacă ăștia sunteți, măcar vedeți-vă strict de al vostru)! Știm cu toții că suferiți de boală grea, căci creierul, odată spălat, poate fi chiar incurabil într-o viață de om. Știm că un posibil tratament ar fi schimbarea din interior (o aruncare în inima voastră ca într-o groapă cu fiare), dar nu prin apel la rațiune (lumina nu vă poate accesa și pătrunde), ci prin apel la ‘sentiment’ cu ajutorul empatiei și a unor incomensurabile cantități de speranță și răbdare, dar cine credeți că are suficiente vieți ca să poată întreprinde un asemenea demers? Să ți se rupă sufletul, nu alta! Faceți pe orice adevărat maestru spiritual și înțelept să întrebe de câtă com-pasiune aveți voi nevoie și aia se știe că este nelimitată!