UNANIMITATE

Pentru cine stai pe stradă

Când pe stradă stau o mie

Ce se-ntreabă ca și tine

Pentru cine stau pe loc?

 

Ce aștepți trecând pe stradă

Când trecură alți o mie

Și-și lăsară ca și tine

Umbra în același loc?

 

Rupeți hainele pe stradă

Când pe stradă cred o mie

Că-s la fel de goi ca tine

Și că bat pasul pe loc!

 

 

 

UN VERS ȘI NUMAI ZIUĂ

 

Fratele umblă desculț

printre cioburi

din frazele sparte

al greului spus,

el umblă de parcă

pe tălpi poartă blana

poemului veșnic

neprins în cuvinte.

 

Dar calcă din ziuă

în ziuă

și iar…

 

Noaptea

e pauza dintre cuvinte!

 

 

TOȚI

 

Toți își regăsesc casa

toți alungații

toți drogații

toți bețivii

toți ei alții

toți își regăsesc casa –

uită-te-mprejur și vezi

unde ți-e vatra

unde ti-e focul

unde ți-e pragul

uită și iartă

că nu ești departe…

iartă uitarea uitării –

 

 

 

TOAMNA CORBII

 

Vânt de toamnă bate-n frunze,

Crengile s-adie,

Stropii vinurilor vechi

Au plecat din vie.

 

Vânt de toamnă suflă fumuri

– amintiri plăcute –

Dinspre zilele furate

Verilor avute.

 

Vânt de toamnă-i amintește

Apei, ce-și strecoară

Clipocitul încă treaz,

Să curgă spre moară.

 

Vânt de toamnă-ngălbenești

Paginile goale

Peste care corbii tăi

Dau pe rând târcoale…

 

 

 

TĂCEREA LUI

 

Pe liniște plutește-acel cuvânt

ce se va naște pentru prima oară

sub genele acelui ce-a venit

să ispășească-n fiecare zi

păcatele în care ne simțim

– în urletele noastre –

fericiți.

 

Tăcerea

se trezește-n zori de noapte

ca-n miez de zi

să-i sufocăm speranța.

 

 

 

SUFLET OBOSIT

 

Mâini-mi sunt catedrale,

degetele-mi ture-nalte

unde clopote se-nclină

sufletului obosit.