O țară care își uită cultura nu își pierde doar identitatea, ci și fundamentul pentru o conviețuire sustenabilă și justă. Cultura este inima unei națiuni, ea modelează valorile, tradițiile și creativitatea unui popor. Totuși, într-o lume tot mai dominată de goana după putere, consumism și individualism, cultura este adesea privită ca un lux dispensabil. Acesta este destinul unei țări care își sacrifică adevărata esență pe altarul egoismului și al bunăstării materiale. Într-o țară în care campaniile electorale consumă mai multe resurse financiare decât proiectele culturale, se dezvăluie o criză profundă a valorilor. Alegerile, menite inițial să garanteze o conducere justă și responsabilă, s-au transformat în spectacole dominate de sloganuri publicitare, manipulări mediatice și promisiuni goale. Politica devine o afacere în care banii sunt moneda principală – nu înțelepciunea, integritatea sau o viziune pentru viitor.

În același timp, instituțiile culturale precum teatrele, muzeele și bibliotecile sunt lăsate în uitare. Arta și literatura, odinioară expresia sufletului unei națiuni, sunt considerate irelevante. Lipsesc sprijinul financiar și cel ideologic necesare pentru a încuraja noi talente, a conserva realizările istorice și a îmbogăți dezbaterea socială prin artă și creativitate. Goana după putere și bogăție s-a infiltrat ca un parazit în țesutul social al țării. Oamenii își definesc valoarea tot mai mult prin simboluri de statut și succes financiar, nu prin profunzimea gândirii lor sau contribuțiile pe care le aduc comunității. Educația este adesea redusă la un simplu mijloc de avansare profesională, în timp ce principiile etice și valorile culturale sunt aproape ignorate. O astfel de societate promovează egoismul, nu solidaritatea. Cursa pentru avantajul individual duce la o sărăcire a simțului comunității. Unde altădată vecinătatea, familia și comunitatea jucau roluri importante, acum domnesc izolarea și înstrăinarea. Rețelele sociale amplifică această tendință, recompensând superficialitatea și exhibiționismul, în timp ce re- lațiile interumane autentice sunt neglijate. O țară nu se înalță prin bunăstare materială sau prin dominarea altor națiuniea se înalță prin cultura sa. Cultura este cea care conduce umanitatea dincolo de simpla supraviețuire. Ea oferă o platformă pentru autocunoaștere, pentru confruntarea cu marile întrebări ale vieții și pentru căutarea sensului. Arta și literatura, muzica și teatrul, filosofia și știința creează spații în care oamenii își pot reflecta identitatea și lumea din jur.

O cultură puternică poate servi și ca un corectiv. Ea amintește societății că există valori care depășesc materialul: dreptatea, compasiunea, adevărul și frumusețea. Ea inspiră și motivează oamenii să creeze o lume mai bună – nu prin putere sau bogăție, ci prin măreție umană. Dacă o țară dorește să-și redescopere sufletul cultural, trebuie să facă o schimbare radicală în prioritățile sale. Trebuie să recunoască faptul că investițiile în cultură și educație nu sunt cheltuieli, ci investiții pe termen lung în viitor. Artiștii, scriitorii și gânditorii nu trebuie doar susținuți financiar, ci și apreciați social. De asemenea, este necesară o reîntoarcere la comunitate și solidaritate. În locul individualismului și al competiției, societatea ar trebui să promoveze valori precum colaborarea, respectul reciproc și compasiunea. Politica nu mai trebuie să fie un joc al celor puternici; ea trebuie să devină un serviciu autentic în slujba comunității. Deci, o țară care își uită cultura nu își pierde doar identitatea, ci și capacitatea de a-și inspira și uni cetățenii. Ieșirea din această criză presupune redescoperirea adevăratelor valori: cultura, comunitatea și aspirația către un sens mai înalt. Doar astfel o țară poate atinge nu doar bunăstarea materială, ci și măreția spirituală și culturală. Este timpul să punem cultura din nou în centrul atenției – ca inimă și suflet al unei națiuni, fiindcă mai suntem capabili!

Boppard pe Rin în decembrie 2024