Libertatea pisicii

pisica mea se lasă condusă de instincte,

se află într-o agitație continuă

de parcă și-ar regăsi trupul pictat

pe o minge ce sare în liniștea nopții,

pereții îi limitează alergarea

altfel și-ar face de cap cu motanii sinucigași,

se simt atrași de ea ca de o lumină puternică

o caută prin toate cotloanele,

în acest timp eu scriu

de parcă mi-aș înghiți cuvintele

cu lingura mare a prânzului,

atunci i-am dat pisicii

singura porție de lapte a zilei

înainte ca lăptăreasa

să-mi aducă aminte

că vine sfârșitul lumii de la răsărit.

 

 

 

 

 

Iubirea este un lup Flămând

aș putea să iubesc

dacă nu mi-aș înghesui

singurătatea în cochilia unui melc,

am uneori cu mine sufletul

când nu-l las într-o carte

precum aș păstra o floare

un zâmbet sau chiar un fluture,

în timp ce le sărut

femeile mele ce-și pierd cerceii în iarbă

spun că iubirea este o iluzie,

am o speranță, strada va păstra

exponate de la sfârșitul lumii,

în care iubirea neîmplinită

va fi ca o haită de lupi flămânzi.

 

 

 

Calul lui Harap Alb

doresc să te ferești de omul spân

fals povestitor,

de veghe bancului de nisip,

poți eșua ascultându-l,

Spuse calul Lui Harap Alb,

timpul se înjumătățește cu fiecare cuvânt al său

improvizat la capătul speranțelor,

Insistă calul,

monologul prelungește hemoragia secundelor

ridică nivelul de adrenalină, indică prezența iluziilor sale,

martorii pierd apariția emoțiilor sub bagheta sa,

retina veacului este plină, încheie calul,

Harap Alb

deșartă traista cu povesti precum ar răsturna

tichii de mărgăritar și încalecă hotărât să lase

timpul să vorbească.