Curcubeu

 

Viclene pâlpâiri feminine strecoară săgeți

în drumul șerpuit al destinației finale,

îmi seacă înverșunat prezentul impalpabil

în dansul himeric, angelic și demonic.

Simțirea-mi respinge îngenuncherea cu ultimul suflu,

se încăpățânează-n suferința lui acum

ca tribut pentru viitorul te iubesc.

Nu-l poate detașa pe ieri,

căci imaterialul mi se hrănește din dureri trecute,

în căutarea permanentă a curcubeului existențial.

 

 

 

Certitudini

Din momentul în care te-ai catapultat în sufletul meu,

Un tot iluzoriu al simțirii tale

Mi-a făcut semn cu mâna discret…

Și am tot căutat acel Tot

Pe care mi l-ai promis:

Când aici, când acolo,

Când atunci, când acum,

Dar m-am ales cu „ești totul pentru mine”,

În momentul în care mi-ai mărturisit că mă iubești.

Nu pot să mă mai pierd în nimicul timpului trecut,

Căci valul de prezent inundă țărmul cu certitudini

De Noi, ce ne-am căutat îndelung,

Pe același drum, unul lângă celălalt…