Invitație

Poftiți la masa-nțelepciunii,

din patru zări v-aducă vântul,

să stăm de vorbă cu străbunii,

sorbindu-le, plângând, cuvântul.

 

Să-ntoarcem timpului clepsidra

redându-i rost, redându-i tihna

ca Hercul să răpunem Hydra

ce-a supt și morților odihna.

 

 

 

Poetului nostru național

Trecutul nostru n-a trecut,

Ne calcă zilnic în picioare,

Tot ce, cândva, ne-a fost durut

Astăzi ne doare mult mai tare.

 

 

 

 

Dresorul de cuvinte

Cuvintele cu ochii lor cuminți se tot uitau la mine,

eu le priveam

pierdut fără vreun gând,

să mi-l traducă pe înțelesul lor,

și pe care cititorii să mi-l deslușească și mie

uneori…

În cușca Circului mă ascund ca să primesc

rondul de noapte al lunii pe când cu Graiul

lor ceresc

o însoțesc străbunii.

„În vaduri ape repezi curg”, acestea sunt cuvinte,

pe care, lună, în amurg,

mi le aduci aminte:

„Atâta foc, atâta aur și-atâtea lucruri sfinte

peste întunericul vieții ai revărsat, părinte”.

Frumos ați mai cântat frumos,

de dorul țării mele,

cuvinte dragi și de folos, acum la vremuri grele.

 

 

 

 

Parfum de liră

(Jurnal de front)

Apa care ne e sete ne-a băut pe îndelete,

aerul ce ne inspiră,

ideea ce ne respiră, întrebări

care-și răspund,

 

sedimente, azi, pe prund;

 

Clepsidre ce ne goliră trecutul,

ni-l prevestiră:

NOI VOM FI PARFUM DE LIRĂ!

 

 

 

 

Cântec albastru

(Jurnal de front)

 

Fost-am noi, oare, doar cântec

albastru pe care

să și-l depene copacii la viorile

vântului?!

 

Prin ploile zălude, triste paparude,

până la capătul pământului,

în zările sihastre, fântânile

zburară din țară în țară…

 

Somnul cel de moarte al visurilor

noastre, îndurerarea luminii

o învățară.

 

 

 

 

Copacul

(Jurnal de front)

 

Copacul

cu care am copilărit

gesticula cu disperare,

sau abia sesizabil,

să îmi arate

vântul.

 

Eu credeam

că se închina

să treacă furtuna,

cum mai facem și noi

când ne amintim

cât suntem de nefericiți.

……….

Copacul

mi-a arătat, cândva,

vântul care, până la urmă,

ne-a dezrădăcinat sufletul,

ca să ni-l smulgă din Dumnezeu,

cu sângele martirilor noștri șiroind

din icoane.