Lumina lui a fi

Rătăcit e Omul

în dezordinea de pe pământ,

în labirintul vieții

unde bunătatea și răutatea

merg mână în mână.

Trebuie să-și accepte greșelile,

să fie curajos,

să nu admită înfrângerea morală;

un râu de energie să-i fie sufletul,

un drum în spirală spre înălțimi.

 

La umbra cireșului în floare

joacă zaruri cu visurile,

zboară dincolo de gândurile nefaste,

stă la masă cu pacea și armonia sufletului,

cu iluzia că este liber

ca un bebeluș lipsit de constrângerile lumii!

 

Gândește, simte, vorbește,

scrie cuvinte dezordonat ordonate

în cartea inimii îndrăgostite

de lumina lui a fi.

Minunată bibliotecă mintea omului!

 

 

 

La vechiul schit

Între verbe și proverbe,

poeții se luptă c-un mit,

C-un vârtej de lumină

țâșnit în deal, la vechiul schit.

 

Paradisul e fragil,

îngerii aleargă prin ceață.

Stăpânii lumii, răi și egoiști

zguduie lumea de dimineață.

 

Pecinginea se-ntinde,

se tot întinde fără de rost.

Iluziile lumii, deziluzii tocmite

într-un colț de lume fără adăpost.

 

Poetul cu nume fără de moarte din înalturi răspunde.

Ca o spadă taie timpul cu versul ce-n inimi pătrunde.

 

Prezentul e trist, viitorul așteaptă c-un glas necontenit

în turnul clopotniței din deal,

aproape de cer, la vechiul schit!

 

 

 

 

Merg

Merg alene…

pe drumul pietruit cu speranțe.

În adâncuri se-aud copitele cailor lui Traian cuceritorul,

stăpân pe timpul lui și-al tuturor!

 

Merg…

amintirile curg fără întoarcere

ca firele de nisip în clepsidra vieții,

ca râul ce se zbate printre pietre.

Soarele răsare azi

și se culcă în patul luminii de mâine,

Nirvana păcii angelice.

 

Merg…

ciripit de păsărele

și parfum de orhidee

înviorează grădina minții mele

necontaminate

cu gânduri otrăvite!

 

Merg…

aievea îl văd pe tata

cum își țesăla caii în liniștea

din curtea copilăriei,

cu nuci și cireși,

cu viță de vie și trandafiri înfloriți.

 

Merg alene…

mănușa timpului a fost aruncată…

Duelul cu el a obosit demult!

 

 

 

 

Incantații

poetului R.I.R.

 

Fericirea nu e invincibilă.

Întotdeauna apare ceva care

s-o strice.

 

Iubești pasiunea,

frământările nebune,

înviezi și reînviezi

ca Hidra din Lerna.

Fericirea te-aruncă printre stele,

pierderea ei te coboară

între muritori.

 

Vara cu loturi de căldură

și de ploi furtunoase

îndeamnă la relaxare

la umbra pădurii.

Surprinzătoare-i odihna

pentru cunoașterea sinelui,

a stării de a fi.

 

Întâlnirea a două persoane

poate schimba destine.

Omoară trecutul și zidește necunoscutul.

 

Privilegiul de a fi viu

este al tuturor.

Furtună de nisip viața.

Zile trăite, zile pierdute.

Incantații?!

 

 

 

 

În gara obosită

Aștept în gara obosită

de pași grăbiți spre neștiut.

Priviri pierdute se perindă

prin fața destinului tăcut.

 

Bătrâni sau tineri, e totuna.

Călători pe-al timpului făgaș,

de-i cer senin sau e furtună

ei luptă…, adevărați ostași!

 

Un tren, lăsat pe șina moartă

de un sistem încet distrus,

reface liniile…pe hartă,

parcurse-n timp, acum apus.

 

Un impiegat privește-n zare,

de-a lungul șinelor căzute

în umbra vechilor marfare,

acum uitate sau vândute.

 

În obosita gară a vieții

Zac visuri multe și speranțe.

Cu ele au rămas poeții…

Să le înalțe dulci romanțe.

 

 

 

 

Nu-ți fie teamă

crește apusul în culoarea lui mov

inima bate cu pastile-n alcov

trece prin timp și cu sete

fericirea-nflorește, băiete!

 

deschide ochii, privește!

nu-ți fie teamă, iubește!

deschide ușa secretă

brațe fierbinți te-așteaptă

 

toamna își scutură frunzele

norii joacă ciuleandra cu stelele

în gând eu te chem, mă dorești

nu-ți fie teamă să mă iubești!

 

 

 

 

 

Dans imersiv

Inima lui cât Jupiter de mare,

fierbinte ca planeta Venus,

plutește printre stele

într-un dans imersiv,

fascinant și amețitor.

 

Cucerit de frumusețea ochilor,

rotunzi și strălucitori

precum inelele lui Saturn,

poetul își pune sufletul

la picioarele zeiței.

 

Îmbătat de parfumul rochiei

cu strălucitoare paiete,

bărbatul alunecă în brațele iubirii,

înnebunitor de dulce.

Sărutul buzelor înflăcărate,

linia coapselor nude

și rotundul sânilor

îl scufundă

în oceanul de fiori.

 

Dansul privirilor

în parcul cu nuferi

și rațe sălbatice

la umbra teilor în floare

tulbură gândurile și emoțiile efemere

agățate de-o speranță

care n-ajunge nicăieri.

 

Căldura înăbușitoare alungă norii,

în văzduh niciun fâlfâit de aripi,

pe simeze fascinează

dansul ploii

peste lanul de grâu

cu corbii lui Van Gogh.

 

Umbre lascive se-mperechează

în ritmuri fascinante

prin sala cu albe colonade

și muzica relaxantă

a dansului imersiv

adormitor de frumos!