Păsările

 

Între cer și pământ

sunt ele,

păsările lui Aristophane,

care vin din adânc de vreme

și ne îmbrățișează visele, u

topicele vise

despre bunătate, înțelegere,

pace, fericire…

Universale vise.

Dragostea lor de viață

creează

între cer și pământ

propriul lor oraș,

orașul zborului spre nemurire.

Oare

oamenii acceptă

să piardă propriile lor puteri

și să acorde libertate deplină

păsărilor?

Eu ador libertatea păsărilor…!

 

 

 

 

Apa curge răbdătoare

 

Îmbătrânită de-atâta singurătate,

uit de timpul încălecat de dorințe,

cu suflet bun,

dezbrăcat de păcate.

 

Zadarnic încerc să mă iubesc,

să mă salvez,

să fiu cu mine înțelegătoare,

să rămân liberă în seiful dorurilor de altădată,

să-mi spun povești cu Făt Frumos.

Nu m-a căutat niciodată!

 

Stau în odaia cu noapte și țes așteptări,

ca Penelopa stau și brodez

bucăți de timp,

zidesc pietre de moară,

cu dor de mine zidesc,

aceea de odinioară, visătoare

în ograda cu cireșii în floare!

 

Între malurile sale

apa curge răbdătoare!