Motto : „Mă culcasem lângă ochii tăi și te iubeam” Nichita Stănescu

ORGA PĂMÂNTULUI

Orga acestui pământ

spre dor nemărginit

înclinată

îmi ţine în acordurile ei

făptura

de dor incendiată

pe templul clădit

cu pădure de voci

lumea înaltului coboară

o parte trecând în adânc

și-o alta

mi se zbate-n afară

îmi dărui sunetul dintâi

cu gândurile bune

din noapte și zi

prin înserare să cuprind

un răsărit

ce-n mine-l voi zidi

și orga acestui hotar

de dor nemărginit

înclinată

n-a prins în coardele ei

întreaga cetate

de mine incendiată

în veacul Veacului

murind vom fi

cu mult mai vii…

 

 

 

LUT ȘI OASE

Și dacă nu pot nopţile vulpi

să le socot

înfășurată în întrebările lumii

suflarea pământului

cere tributul humii

mi-am îmbrăţișat sentimentele

sângele vorbește

sunetul vieţii înflorește

din visul meu

eu fac o viaţă

mai simt încă ziua ultimă

trăind

amarul fericirii

respirând

în inimă strânsă

plecare nu e pe veci

amestecat e lutul

de oase

cu viaţa ce curge prin vine

mă prind de clipele senine

…