NEMURIRE

mă vei uita în fiecare

primăvară

iar toamna îți vei aminti

când va ploua cu lacrimi

pe pietre singuratice

vei alerga

să îmi aduci o haină

și multe amintiri

trecute-n altă lume

vom sta la taclale până

ploaia se va usca în noi

iubirea noastră

se va strecura sub pietre

asemenea șerpilor

nemuritori

 

DOMNUL CU PĂLĂRIE

În toamna asta verde

am cumpărat o pălărie de domn

să ascund viziunile apocaliptice

și înălțimea minții mele

mă strecor pe alei cernite

între cei care au totul

defectele mele prind curaj

și mocnesc ca un gânditor

salut prin dezgolirea capului

numai pe cei care văd ceva

dincolo de chelia mea

de ridurile sufletului meu

apoi plec într-o expoziție

sunt domnul prăfuit cu pălărie de fetru

care salută amar

oamenii care circulă pe străzi

cu cheițele la gât

ce întreabă de mine

sau de tine

 

LOCUL UNDE SPAIMELE TE FAC PUTERNIC

Când te naști între sat și oraș,

într-o improvizație a șantierelor uitate demult,

ești un fel de mutant al unui viitor mort,

conceput de comuniști ca fiind omul nou.

Dacă erai privilegiat, puteai deveni mutant de oraș,

locuind în cutiile de chibrituri cu difuzor,

radioul fiind privilegiul celui care te îndoctrina cu programe patriotice!

Erai pierdut dacă nu creșteai un porc pentru partid,

pe bloc sau în cotețe plantate pe lângă „cutiile de chibrituri”.

Când te naști într-un asemenea loc,

pe lângă fabrica de chimicale,

aveai dreptul să devii mișcare vie

într-un grandios spectacol omagial.

Aici, femeia nu era casnică, era sacrificată,

făcând copii la normă, între spaime și chiuretaje,

ea se ducea să moară permanent!

Bărbații alegeau între beciuri și bodegă

libertatea, împrejmuită în resemnare.

Când a murit primul conducător de atunci,

lumea plângea la comandă,

Și tata plângea privind tabloul acelui mort,

probabil își amintea că din cauza Conducătorului murise fratele mai mare,

care nu voia să dea pământul din dealul copilăriei.

Noroc că tata nu crea confuzii doctrinare,

discret, dar eficient, evita beciurile de care nu scăpase tata-mare!

Când te naști într-o Colonie, niciodată nu vei avea un loc,

atunci, trăiești imaginând locul unde spaimele te-au făcut puternic!

APROAPE FEMEIE

viața ne poate certa

că ești aproape femeie

păcatul a căzut din mine

atunci când ai strigat

ochii tăi cristale

aruncate pe pat

într-un joc care doare

prea multă iubire

pierdută-n neant

iar eu prea târziu iubesc

înflorirea din tine

și cade primăvara din mine

acum când femeia vine

într-o toamnă târzie