lowcost

 

fiecare om este o silabă

din cartea orașului

eu sunt fiecare el și ea

dar nu deodată doi

azi mi-am împănat

creierul cu de toate

cu legi

și fărădelegi

în concluzie

eu sunt fiecare necunoscut

care după ce bate palma

devine celebru

atât de celebru

încât perimetrul lui astăzi

devine mai larg decât orizontul

 

în sine

oamenii mari își fac check-in-ul

în colivia viselor

mai limpezi decât orice punct de vedere

și încetul cu încetul

cu puțină atenție

se poate observa cum

tu ești eu și ei

dar nu toți deodată

apoi din obișnuință

te identifici

după spaima celuilalt

dovada celui mai horror selfie

nu mai repeta întruna care noi?

realitatea te privește cu ochi de om

 

 

 

 

existențial

 

mă ridic din tranșeele zăpezilor

săpate de îngeri

ca să mai pot schița

această lume urbană

atât de reală este penița

ce mi se ospătează

din ziduri albe încremenite

mă ridic

mă ridic

mă ridic

din cuibul-poem

 

 

 

 

kit de supraviețuire

 

fețița cu piele de ceară

și-a doborât orice record

pielea ei fragilă

se întinde și se contorsionează

în fiecare opus al sinelui

nu-și dorește aplauze

nu se așteaptă la nimic poate doar să se reîntoarcă

în propriul trup

carcasa îi orbitează în jurul inimii

când se înmoaie o prinde în cleme colorate

apoi își șterge amprentele pe care nu le lasă

 

dar pe coapsa ei dreaptă disting un surâs teafăr

momentul în care

cineva (se)întredeschide/ ușa e zâmbetul răzleț?

nuuuu nuuuu

sună telefonul

urechile-i de rășină nu aud

îi fac cu mâna să răspundă/ dar ea mica făptură

se plimbă nestingherită făcând salturi grațioase

peste nefericiri

pentru că fetița cu piele de ceară

nu este o fetiță ca oricare alta

silueta ei prinde rădăcini adânci

își desenează propriul contur

 

are puterea de a rămâne întreagă d

e a se topi și de a renaște

într-un ciclu fără sfârșit

 

 

 

 

de aproape

 

din afară nu vine niciun semn

un tren se ascunde după un alt tren

un oraș se divide în alt oraș

omul se joacă de-a v-ați ascunselea într-o păpușă matrioska

cu chatgpt

 

semn că cerul este deja răstignit

tăcerea umblă în cârje

în timp ce miriapodele citadine gândesc uniform

ar trebui să învățăm cum să fim iederă

și floare