De pus pe rană

 

Nu găsesc nimic

de pus pe rană.

 

Pulberea de fluturi

lipsește din farmacie.

 

Alifia de la lună se prelinge

pe tăpșan și povârnișuri.

 

Tinctura nu-și dă consimțământul

pentru întâlnirea ei cu mine.

 

Poate dacă m-aș cauteriza,

ar mai fi o șansă,

dar focul se implică

în incendii teatrale

și în spectacol de magie.

 

Timpul promite

că o să mă vindece,

dar eu personal

nu am ceas de mână,

iar orologiul din turnul

orașului a înnebunit

la ultima ciumă.

 

 

 

 

Vânătoare second-hand

 

Tot mai rar merg

la vânătoare.

Praful de pușcă

se abține.

 

Alicele au altă compoziție

și nu respectă vechile obiceiuri.

Uniformele nu sunt exterioare,

au pătruns pe dinăuntru.

 

Rugina confiscă tot

ce apucă

de la bricege la carabine

cu laser și infraroșu.

 

Lighioanele sunt pe cale

de dispariție sau se convertesc

la noua paradigmă.

 

Ținta include victime colaterale

și noțiuni abstracte.

 

Ca să fiu sincer,

nu am fost niciodată

la vânătoare, doar

la surorile ei mai sărace,

foarte sărace,

atât de sărace încât

nici nu vă puteți închipui.

 

 

 

 

Crâncenă

 

La încăpătoarea mea cutie,

caut obiecte amatoare

de concedii de odihnă.

La mănunchiul meu

de sentimente solicit

diapazon sau pian

fără capac. Mă mulțumesc

și cu lemnărie de vioară.

 

În zgomot pescuiesc o melodie.

Îmi fură momeala și mă lasă

cu cârligul gol.

 

La ruginita-mi cheie

aștept căsuță cu mușcate

și cu pisică asortată.

 

Adun gânduri pentru uitare

și idei înțepenite

pentru contrazicere.

 

Fac apel la un boboc de floare

pentru spart barajul de beton,

dar nu nimeresc sezonul,

nici furnica.

 

O ecuație crâncenă

mă pândește la cotitură.

Îmi cere necunoscute

cu care s-o hrănesc.