Gicu, un individ corpolent și bărbos, ajunsese într-o vară în Poiana Brașov împreună cu fiii săi. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să mănânce cartofi prăjiţi cu diverse topping-uri din niște pălării mexicane de carton. Gras! Foarte gras, așa c-au pornit într-o plimbare rapidă pentru a-și reveni.

La un moment dat Gicu vede o sferă mare, transparentă, păzită de doi hăndrălăi, așa că se îndreaptă către ei:

  • Bună ziua! Ce-i cu sfera asta? E cumva pentru zorbing?
  • Da!
  • Vreau să mă dau și eu!

Auzise de noua distracţie din Poiană și era curios s-o încerce și el. Practic intrai în acea sferă, te lăsai legat cu niște hamuri, iar apoi porneai la vale într-o frăţească comuniune cu ea. Își anunţă copiii că așa ceva nu-i pentru ei și-i lasă la punctul de sosire cu unul dintre hăndrălăi, după care începe să urce dealul împreună cu celălalt. Pe drum încearcă să-l tragă de limbă pe omul care împingea sfera spre vârful dealului, un deșirat mustăcios:

  • Încape ușor un om în interior?
  • E prevăzută pentru două persoane. Vă daţi singur sau așteptaţi să mai vină un client?
  • Singur! Dacă mi se face rău nu vreau să-l murdăresc pe celălalt – declară hotărât.

Bănuiesc că o curăţaţi des în interior!

  • Destul de des!
  • Eu, totuși, cred că nu-i chiar așa de rău! Pot face faţă acestei provocări – îl anunţă pe omul sferei. Da’ cum se va opri atunci când ajunge jos?
  • Acolo-i terenu’ drept, așa c-o va opri ușor colegu’

Ajuns în vârful dealului Gicu a intrat în sferă – printr-o ușiţă – împreună cu hăndră- lăul, după care s-a lăsat legat de acesta.

Omul a ieșit după ce l-a ferecat înlăuntru, iar bărbosul a auzit, ca șoptită, întrebarea:

  • Gata?
  • Gata! a strigat din toţi rărunchii, iar hăndrălăul a împins sfera la vale

Până să prindă viteză, se obișnuise cu mișcarea de rostogolire și cu faptul că cerul făcea din când în când schimb cu pământul. Ba chiar l-a văzut cu coada ochiului pe deșirat alergând pe lângă sferă. Nu-i mare lucru! și-a zis. Am făcut-o și p’asta! La un moment dat însă, s-a simţit aruncat ca din praștie către cerul decorat cu nori și a început să zbiere, sperând în același timp să evite impactul cu aceștia. Speranţa n-a fost deșartă însă a avut parte de-o ciocnire mult mai dură – cu pământul: din pricina denivelărilor, sfera începuse să sară ca o minge de ping-pong.

Răgușise de la atâta zbierat atunci când a ajuns la baza dealului. Cel mai neplăcut fusese sentimentul neputinţei – odată legat în sferă, nu mai puteai influenţa cursul lucrurilor. Cei doi hăndrălăi și-au unit forţele și au oprit sfera, iar Gicu a ieșit buimac din ea – încă mai avea impresia că descrie o mișcare plan-paralelă. Unul dintre oamenii sferei a controlat-o în interior: era curată. Bărbosul a plecat sprijinindu-se de copii, însă hăndrălăul alergător l-a ajuns din urmă:

  • Nu vă mai daţi o dată? Am văzut că v-a plăcut foarte mult – în timp ce sfera se rostogolea v-am auzit chiar cântând! Ce melodie era?