Recenta lucrare a Feniei Driva I se spune Maria, se înscrie între preocupările domniei sale de a împiedica așezarea uitării peste o seamă de oameni care au contat și contează. Alături de lucră-rile anterioare: El a fost primul, 214 de vieți și destine; 50 de femei, laureate ale Premiului Nobel; Călimănești și oameni ai săi. Oamnei de știință, artă și cultură și altele, însumând, până acum, 27 de de cărți, demonstrează preocuparea autoarei de a valoriza și operaționaliza „ceea ce rămâne”, cum frumos a spus-o Doru Moțoc.

De această dată, autoarea s-a oprit asupra altor femei celebre, care, prin faptele lor, își merită locul în Panteon. Cronologic, scriitoarea ne poartă în istorie, înainte de era creștină, începând cu mama Feciorei Maria, cu Ana, ambele născute înainte de nașterea lui Hristos, socotit anul 1(unu) în calendarul creștin, până în zilele noastre. Spirtual, autoarea ne prezintă atât mucenițe, sfinte sau femei care au purtat sau poartă rasa monahală, cât și mirene, în număr foarte mare. Ocupațional, femeile prezentate acoperă o gamă foarte largă, de la profesoare, bibliotecare, interprete, pictorițe, scriitoare, balerine, artiste și așa mai departe, până la regine și împărătese ori doamne și domnițe. Cum această carte n-a putut cuprinde toate femeile celebre, de-a lungul timpului sau din prezent, Fenia Driva s-a oprit asupra unor nume de bază și a derivatelor acestora și, în economia lucrării, le-a ordonat alfabetic. Pentru a vă dori să citiți această carte, voi cita dedicația pe care mi-a făcut-o autoarea: „O carte despre femei pe care «musai» să o citească bărbații!” Firesc, a început prezentările cu Fecioara Maria și a continuat cu Maria Magdalena, Maria Egipteanca și alte fețe creștine care au purtat acest nume. Apoi, autoarea ne-o prezintă pe Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria, Sfânta Muceniță Anastasia, Sfânta Muceniță Cristina, Sfânta Muceniță Ecaterina, Sfânta Împărăteasă Elena, mama Împăratului Constantin, Sfânta Cuvioasă Elisabeta, Sfintele Mucenițe Eugenia, Ioana, Irina, Lucia, Marta, Paula, Raluca, Sofia și Tatiana. Despre toate acestea, autoarea ne prezintă perioada în care au trăit, cum au ajuns la dreapta credință, cum s-au nevoit și dacă au avut de suferit pentru confesiunea îmbrățișată. Printre femeile cu rang înalt, Fenia Driva ne povestește despre Maria de Mangop, soția lui Ștefan cel Mare, Maria de Medici, Maria Tereza, Maria Brâncoveanu, soția lui Constantin Brâncoveanu, Maria Antoaneta, regina Franței și Reginele Maria și Ana ale României ori Regina mamă Elena, Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii sau Margareth Thacher, Angela Merkel, prim-miniștri. Cu mari realizări în domeniul științe, laureate al Premiului Nobel, ne sunt prezentate Marie Curie și Irène Curie. În domeniul muzicii și interpretării ei, ne sunt prezentate Maria Ciobanu, Maria Lătărețu, Maria Tănase, Maria Calas, Mariana Nicolesco, Maria Dragomiroiu, Ioana Radu, Irina Loghin, Tatiana Stepa și altele. Tot așa, Fenia Driva ne prezintă scriitoare, pictorițe, balerine celebre, intrate, deja, în istoria culturii universale.

Aici, la putem aminti pe vâlcencele Marinela Belu-Capșa, poetă și scriitoare, pe Aurelia Rogojinaru, pictoriță, pe Eugenia-Doina Migleczi, actor și regizor, pictorița Cristina Călinescu-Fodor, Elena Gavrilă, Elena-Ligia Rizea, scriitoare, Paula-Adriana Cozian, scriitoare,  Ecaterina/Tina  Popa,  pictoriță, Raluca-Elena Zamfirescu, actriță, ori Constanța Badea și ascendența sa în neamul Romanovilor, și multe, multe altele care ne-au făcut și ne fac să ne simțim mândri. Pentru a vă provoca la lectură, vă asigur că o să aflați despre balerina Maria Plisețkaia care a fost nevoită să danseze în fața lui Stalin, știind că el este ucigașul tatălui său, despre Ana Comnema, prima femeie care a scris o cronică a Imperiului Bizantin, sau despre Ana Aslan, cea care a creat primul institut de geriatrie din lume, despre Sfânta Muceniță Cristina și despre faptul că numele lui Cristos vine de la grecescul Chriein, ce înseamnă a unge, iar cel care L-a botezat, Sfântul Ioan Botezătorul, era vărul mamei sale, Fecioara Maria, despre papesa Ioana și despre modul cum se verifica bărbăția papilor în secolul IX. De asemenea, veți afla cum a fost condamnat Ștefan Augustin Doinaș „la șase ani de detenție pentru omisiune de denunț” (p. 349) și multe alte informații noi ori care recon-firmă și ne reamintesc cele știute. În speranța că v-am făcut curioși, îm-părtășesc opinia doamnei Fenia Driva: „Și noi bibliotecarii lăsăm ceva în urma noastră” (p. 401), în acord cu Nicolae Iorga care zicea că atunci ne încheiem ciclul pământean să nu ne gândim la întunericul ce ne așteaptă, ci la lumina pe care o lăsăm în urma noastră. Fenia Driva, prin scrierile sale, este autoa-rea care lasă lumină printre rafturile bibliotecilor.

23-24 februarie 2026

 

 

Mircea Perpelea față în față cu „Analistul moș Pelică”

Apărut la Editura „Aius” din Craiova, în 2025, volumul „Analistul moș Pelică — Socoteli și daraveli” încheie „o strălucitoare trilogie despre lumea satului românesc” (Mihai Antonescu, p. 5). Acțiunile povestirilor au loc „în inima satului românesc” (p. 11), sat imaginar, numit de autor Fundătura, alături de sătucul Uscături, sat în care problemele importante din țară, din lume ori locale se dezbat în „consiliul de la crâșmă” (idem), prezidat de „Moș Pelică, bătrânul cu minte ascuțită și umor sec ca vinul vechi, (care, n.n.) e acolo să lumineze încâlcelile politice și economice ale zilei” (idem). Din „consiliu”, alături de Pelică și soția sa Leana, mai fac parte: Primarul Dorel, zis Premieru᾽, care „mai mult promite decât face”; Spirache… preotul satului; Dumitru Investitoru᾽, stăpânul birtului „La Bogatu᾽”; Nelu, poștașul; contabila primăriei, Anica; Gică al Lolii, căpșunarul și alții. Discuțiile au la bază o cultură orală și vizuală, din auzite și văzute, la televizor ori la alte mijloace moderne de comunicare, în special telefonul mobil. De ase-menea, au un ton glumeț „Căci în fiecare glumă e un adevăr, iar în fiecare întâm-plare, un avertisment” (p. 18) ne spune autorul. Mircea Perpelea se desprinde de satul bucolic și ne prezintă un sat în curs de adaptare la lumea modernă, ai cărui locuitori „au telefoane mai scumpe decât vitele din bătătură” (p. 22). „Bugetu᾽ satului” este strâns legat de „un caiet gros” în care este „scrisă toată istoria financiară a cârciumii”, statistica celor serviți „pe datorie” (p. 26).Autorul ne prezintă și aspecte legate de campaniile electorale, în care candidatul susține discursuri pline de „viziune” și „strategie pe termen mediu și lung” (p. 80), iar sătenii se sfătuiesc între ei „cum să iei ajutorul social și să nu te prindă că muncești” (p. 87). Termenii economici au o explicație aparte, spre exemplu: „inflația e ca atunci când pui jumătate de apă la sticla de vin. Sticla e plină, da᾽ tăria și gustul s-au dus” (p. 90).

Autorul nu-i uită nici pe oportuniști, cum ar fi Costel al lu᾽ Cârnu care a intrat la facultate… apoi și-a tras diplomă, master… apoi s-a angajat într-o instituție cu nume pompos: Direcția de Strategii Intersectoriale și a fost numit director general (pp. 102-103). „Era abil, lingușitor și «mereu pe linia viziunii guvernamentale»” (p. 106). Tot așa, Mitică „cu spate, cu vrăjeală și unsori… a ajuns… în parlament” (p. 118), unde, participă intens la viața politică a țării: „Dacă vezi mulțimea cu mâna sus, votezi și tu ca ei… Că dacă-s mulți, înseamnă că știu ei ce face…” (p. 120), amintind, parcă, de un slogan de tristă amintire: „Cine nu e cu noi, e împotrivă!” Nu sunt neglijați nici tinerii plecați din sat, care și-au uitat originea. Astfel, o prezintă pe Pamela, „crescută cu beton sub picioare și parfum în scutece… cu vise de influensăriță milionară” (p. 109).

„Învățată să muncească pe chat”, … revine în sat pentru „detox digital”, „pentru reconectare cu rădăcinile” (pp. 110-111). Modernă este și Didina care și-a început iubirea „pe Instagram. Și după aia, continuă prin hashtag și abonament comun la Nefilx…” (p. 124). Peste două luni, Didina s-a întors. Singură… Nu ne-am potrivit… Mi-a dat blok” (p. 125). În Fundătura, iubirea este „parteneriat strategic! El are apartament, ea are salariu. Și-au tras credit și s-au combinat. Contract pe termen nedeterminat, dar fără sentimente. Dacă nu merge, «se dezactivează contul» și fiecare pe drumul lui” (p. 129). Căsătoriile se fac „în secret”. Așa s-a măritat Geanina cu Ionel Bitconel, care „dă lecții de criptomonede la liceu” (p. 139). „După fix două săptămâni, Gianina s-a întors… suspinând și dând vina pe «nepotrivire de algoritm»” (p. 140). Concluzia… „dragostea pe tastatură” e ca „logarea temporară” (p. 141).

Dezbaterile sătești se mută, pentru o perioadă, și în sătucul vecin Uscături, unde „țața Dida… deși era surdă, nu se dă în lături de la o bârfă pertinentă” (p. 145-146). Se ajunge la concluzia că „prea s-a umplut țara de diplome, șefi cu conturi grase și oameni cu minte subțire” (pp.144-145). Tot aici se găsește și soluția: „Să scape țara asta, nu prin mintea de la centru, ci prin istețimea de la margine” (p. 149). Într-o notă amară, autorul încheie prin a ne aminti că în lumea satului mai există „bătrâni care mai au încă glas, dar n-au cui vorbi. Copii crescuți de bunici, cu părinți pierduți pe hărți străine. Case goale și garduri înclinate, școli unde tabla e curată pentru că nimeni nu mai scrie pe ea” (p. 151). Noroc cu „Moș (Per) Pelică — o mască veselă și înțeleaptă prin care autorul își spune gândurile, necazurile și nădejdile despre țară, economie și firea omului” (p. 152). De-a lungul scrierilor sunt de remarcat calificările autorului: rigoarea științifică (inginerească), destoinicia economică, strâns împletite cu limbajul academic și rafinamentul diplomatic. Toate aceste deosebesc modul de abordare a satului românesc, aflat în plină adaptare la noile realități economico-istorice, la tehnologia informației (IT) și inteligența artificială (AI), necesare, utile și, în același timp, dificile pentru mulți dintre noi. În  acord  cu  Monica  Grosu,  cea care semnează postfața acestui volum, „Ficțiune, memorie și misiune culturală” (pp. 155-160), scrierile domnului Mircea Perpelea pot fi, prin limbaj și tematică, pentru mulți scriitori contemporani, care abordează lumea satului, dacă nu un motiv de admirație, cel puțin un motiv de invidie, mai mult sau mai puțin recunoscută.

13 mai 2026,