Cât de frumoasă

Cât de frumoasă e această zi!

Stă în camera mea

întinsă pe canapea

și miroase a regina nopții

și a păpădii.

Are parfumul orelor târzii

când mâna mea

se odihnește-n mâna ta

și când aș putea să dispar

fără niciun regret,

fără spaima aceea continuă

că s-ar putea să te pierd.

Cât de frumoasă e această zi!

 

 

 

Nu-mi desena inima

Nu-mi desena inima.

Nu vei putea nicicum

să-i dai forma

și nici să înghesui în ea

toată iubirea de care-i în stare

când stă alături de inima ta.

 

Nu-mi desena inima.

O vei trăda cu fiecare linie

pe care-o vei trasa.

 

Inima mea e o pasăre

pe cale de dispariție.

Face parte din acele specii

din ce în ce mai rare

care se sting pentru că

nu mai au căutare.

 

 

 

Dimineață

E o dimineață așa tăcută

că poți s-auzi căderea unei frunze.

Numai că eu aud căderea unei lacrimi.

 

 

 

Viață răsturnată

Prin plecarea ta

viața mea s-a răsturnat,

s-a dat complet peste cap.

 

Dar la urma urmei

de unde să știu eu

dacă viața asta,

așa răsturnată,

nu este totuși

chiar viața adevărată?

 

 

 

Soldățelul de plumb

Un soldățel de plumb

mărșăluiește prin camera mea.

A scăpat din cutia de carton

cu amintiri.

 

Soldățelul de plumb

scăpat din cutia de carton

mi-aduce de-acolo,

poate fără să vrea,

frânturi de viață.

Mărșăluiește tăcut,

dar din trecut

bubuie năvalnic

remușcări,

singurătăți,

trădări,

regrete.

 

Pe peretele alb

se mișcă siluete

într-un spectacol de umbre

magistral regizat

de soldățelul de plumb

scăpat din cutia de carton.

Undeva,

departe,

într-un colț,

umbra ta

dăruindu-mi, î

nainte de a pleca,

un soldățel de plumb.