Urlet de câine – urlet de om…

În cartierul meu ies la promenadă

oameni bătrâni cu animale bătrâne,

fiecare are povestea de teatru uitată…

În locuri din care copiii au plecat

nimic nu mai este binar din binar,

cifra unu sună strident și fatal…

Un om singur la televizor,

un om singur la tomberon,

un om singur în vagon,

un om singur pieton,

realitatea de fiecare seară

când liniștea nopții omoară…

Mai trece o salvare

care strigă adunarea în spitale de sticlă,

locul unde povestesc despre viață,

discutând despre reforma de piață.

Nu vor prinde nimic din ce vor,

mulțumiți cu povești de televizor.

Cozi la medicamente surogat,

speranțele căzute de mult la pat,

în cartierul meu de mult uitat,

normalitatea are miros de mat

în care timpul pare alterat.

Chiar de este ascuns în splendoare,

realitatea stă ascunsă și doare…

Nimeni nu știe când moare un om

auzi doar un urlet de câine-urlet de om!

Terapia torsului de pisic

pisicul meu mă iubește

indiferent ce cuvinte rostesc în gând

el mă aprobă

și stă cocoțat pe inima mea ca un fular

uneori nu știu cine vorbește din mine

viața este o toarcere de fericire

o terapie pentru zilele noastre

ce se îndreaptă cândva spre sfârșire

liniștea care merge prin casă

se leagănă în nopțile de veghe

el este străjerul care nu crede

că nemurirea este cioc de noapte

și face cercuri să te păstreze

în ceasurile înalte

când ai plecat în somn spre astre

un film la care mă privește

și apoi stă așezat pe capul meu

care nu doarme

privind imaginile care pleacă din mine

departe…

Străzi suprapuse

sunt proprietarul unei străzi

revendicate de toți

ăștia nu știu

pe unde călătoresc

și mă caută

amestecul vocilor

stridente

aglomerația

zgomotul morților

toate-s pe strada mea

sau a lor

numele străzii

îl schimbă o casnică

care bârfește

cocoțată pe banca

care-i poartă numele

ca la biserică

unde stau ierarhi

sau norocoșii

care se cred mai aproape

de Dumnezeu

apoi nimeni nu pleacă

dincolo cu strada lui

uite așa au apărut

mai mulți proprietari

o lume suprapusă

dintr-o dimensiune în alta

numai noaptea

aceste lumi

se plimbă pe stradă

ca o adiere!