Alfabet

Izbucnesc panouri solare,

Dogoritoare reflexii

Conving la mai mic focoasa neliniștii.

Stingheră, pornește să curgă Vistula-n cor,

Visuri fără atele cuprind inimi.

Plecată să cearnă-n contor zarea.

Pe dezvelită mirare, neuitarea-i în scrum,

Te scrie iubire,

Ca hunii, biciuie-n dor.

 

 

Iarna

Prea goi,

Prea singuri,

Prea uscați în hibernare.

Secătuit în captat,

Agonizează zefirul cernut

Prin plopii din noi.

Eu, admirabila ta nimfă,

Răsărită, convinsă

În albul imaculat, respirat.

Sanie albastră, te conduc

Din șuierat în remiză.

 

 

Nins

Iubitul meu frumos, înalt,

Cu brațele largi și lungi,

Copleșitor în mângâieri de veri,

Curgător mă acoperi, suită,

În slalom ușor, pe-al tău vis.

Mă aprinzi glob rotund,

 

Bucurie de copilărie,

Mă aștepți să te împodobesc

În bulbi de fecioară,

Încă plenară în dor.

Te sărut pe dosul mărului tău,

Mă vrei fantastă.

 

 

Sărbătoare

Iubesc gândul tău revărsat peste-al meu cer,

Înfofoliri de priviri dezbrăcate în vini

Stinse în focul descifrat de stupoare.

Sunt iremediabil îndrăgostită

De tine.

 

 

Trezire

Niciodată nu e pământesc

Mă dor nuanțele lui

Mă strâng în contur apele-i.

Doresc încă o dată

Cosmosul tău să-l deschid

Să-ți cuprind nemărginirea,

Să boltesc gând.