Contemporan cu fudulia

Uitând simpla omenie,

Cu conștiința nătângă,

Plin de trufie și mândrie,

Omul vrea în rai s-ajungă.

Convertind iubirea-n valută,

Nepregătit de sacrificii.

Viața e plictisită și slută,

Existența-i foc de artificii,

Își construiește un traseu,

Prin intersecții, paralele,

Responsabil e doar el

Pentru decizii bune, rele.

Arogant, plin de trufie,

Prețuind lucruri de nimic,

Cu bagaj de mare fudulie

Dușmanul e un fost amic.

Sufletu-i lipsit de pace,

E meschin și orgolios

Stă ascuns în carapace,

Așteptând final frumos.

Având pretenții la părinți,

La țara unde s-a născut,

Ceartă-n loc de rugăminți,..

Părtașul timpului pierdut.

Cu semenii foarte vajnic,

Efervescent și nervos,

Uitând că nu-i veșnic

Pleacă singur, păcătos.

 

 

Haos

În latitudinea unde plânge durerea,

listele morților sunt prea lungi,

curenți în delir fură tăcerea

printre mesteceni în dungi.

Fantome cu bucle înghețate

sub paravanul tragediei pustii

ocolesc aleile înflăcărate,

oprindu-se în orizonturi pustii.

Zboară ceața deasupra apei,

la suprafață peștele plutește,

la fund putrezesc speranțe,…

tinerețea moare, moartea întinerește.

 

 

Isterie

Ce-i aceia isterie?

Gânduri fără melodie,

Vorbe aruncate-n vânt,

Zbor la jumătate frânt,

Mers haotic fără rost,

Lumea te crede prost,

O valiză cu gunoi,

Privirea gata de război,

Somnifere pe comod,

Coardele legate-n nod,

Din ochi fulgere și foc,

Ură, ceartă la mijloc,

Frica în noaptea sumbră,

Chiar de propria umbră,

Râsul e o frenezie,

Adevărată calomnie.

Dacă-i mai adaugi haz

E un altfel de extaz,

Iar în caz că nu te oprești

Poți să înnebunești.