elemente comune

între două corpuri

fără întâlnire

fereastra dă vize de tranzit

mila așteaptă

în fiecare zi și poștașul

poate doar o chestiune de timp

până atunci sunt măsura îndoielii

încălzit doar cu alcool

și multe prejudecăți

o simplă anestezie

între două transvazări

ieșită dintr-o formulă chimică

cu miros de marmură

și oase comune

 

 

poem din zid

un strigăt bântuit de gânduri prizoniere

umblă rătăcit în noapte flămând

un singur fel de dragoste

intră cu scara-n zid

când se aud glasurile râzând dureros

vântoasele zdrobesc pietrele asediate

respirațiile împachetează realitatea

dansul și cântecul lor fără minte

se izbesc de zidul fără ieșiri

 

 

secvență

o baie comună de hotel

copii ale unor naturi severe

nevoile hidoase fără constrângere

intoxică cordonul ombilical

fragmentând ființa umană

sunt zile în care armaghedonul trece

în fiecare oră

și tu nu-i poți oferi întoarcerea

cine poate ști

de o să mai primești

vizita unui om întreg

 

 

mă strigai

mă strigai dintr-o dorință

de nud îmbrăcat

afonică dar coerentă

îmi cunoșteai simptomele și obiceiurile

acoperișul călcat de ploaie

și te certai cu goliciunea vântului

lăsat hoinar în noapte

îndrăgostită de radiografia pijamalelor

pe care le îmbrăcasem amândoi

mi te cuibăreai în palme

cu un fior în clocot

 

 

cântec

trei ziduri amestecă pământul

de tristețe

de regăsire

de încântare

întâmplatul ce-a rămas în zidul făcător

de despărțire

de înfrângere

de nemurire

și au înțeles că nu se puteau împotrivi

ascultând pe dinăuntru și pe dinafară

tăcerea iubirii descompunând zidar după zidar