Rochia necunoscutei fete

Călcam pe-un vast Ocean…

La capătul lui,

Misterioasa fată.

Călătoria-i primejdioasă,

Nu știi ce chip

Are necunoscuta fată;

Mulți și-au pierdut firea

La vederea lui,

Alții și-au pierdut chiar capul;

Și totuși se știe

Că toți erau fericiți…

Așa că eu, călcam, călcam…

Deodată,

Marele Ocean s-a sfârșit.

De-acum, și eu eram

Un fir de nisip

Pe nisip.

Și totuși, din nisip

Ochii mei căutau

Pe nevăzuta fată.

Iar ea era acolo,

Era.

Și eu, priveam

Cu ochii mei curajoși,

Chipul ei căutând.

Dar ea,

Necunoscuta mea fată,

Lunga ei rochie și-a ridicat,

Chipul ei,

Ascunzându-l.

Ooo, America, America!…

 

Dac-aș fi

Dac-aș fi un leu,

Te-aș urmări

Și te-aș mânca.

Așa, ți s-ar împlini

Voia.

Apoi, sătul,

M-aș uita mândru

În zare.

Doar un picur de rubin

Pe o mustață

Mi-ar mai aminti

De tine.

Dar cu limba mea

Lungă și aspră

L-aș fi lins Și pe acela.

Ce bine!

 

 

 

Pe-un cal alb, pe-un cal negru

Trece el, pe-un cal alb, pe-un cal negru,

Cu chip nevăzut

El este așa de mare că se confundă cu nimicul,

El este așa de tare că un suspin îl cutremură

Și-un zâmbet se face la un râs de copil.

Fața lui e-așa frumoasă că nu poți s-o privești.

Simți doar o boare, o răcoare

Și sufletul ce vrea să fugă la el.

Doar mantia lui tu poți ca s-o vezi,

Ea trece prin mine, mândră țesătură,

Și lumile străluminează faldurile ei

Ce toate le-acoperă…

 

 

Lumina Lumii

Când iubești, umbli cu inima-n palmă

Să-ți lumineze calea.

Nu te abate de la lumina inimii tale,

Încrede-te în această singură lumină

Ce-o ai!…

Nu te lua după alte lumini;

Pe-acestea tu nu le cunoști,

Nu sunt ce par a fi,

Îți sunt străine

Și ție nu-ți sunt de nici un folos.

Altfel te vei rătăci

Și te vei da pe mână străină…

Încrede-te doar în inima ta;

Dacă-i verde, arde ca o vâlvătaie,

Lumina ei te orbește

Și nu mai vezi pe unde calci.

Atunci, dacă vrei, poți s-o mai lași în piept

Să se mai coacă.

 

Dacă-i neagră și-o scoți în palmă

Lumina ei bate spre negru

Și te duce spre alte lumini

Ce bat spre negru.

Dacă inima din palma ta are pete,

Lumina-i pâlpâitoare

Și nu te ajută prea bine la mers.

Cel mai bine la mers

 

E-atunci când inima ta râde

Și lumina curge lin înaintea ta;

Auzi atunci o muzică

De la-nceputul lumii

Ce te schimbă

Și te face să mergi înainte,

Legănat cu dor

De fericirea ta.