scriu despre dragoste

ca despre o țară din care pleacă

bolnavii mutilați ori cei prea bătrâni

într-un spital al recuperării la grămadă

au hotărât că aici nu este bine

papucii de pâslă nu fac destul zgomot

scriu despre vânătoarea unde

se schimbă unghiul

misticismul dependenței de celălalt

forma ultimă a discriminării

great!

cine poate anticipa care este ziua

când hainele încep să te strângă

supa e rece și prea multă dezordine în jur

ți se umflă pieptul așteptând libertatea

o statuie plantată în parcul unui oraș necunoscut

sunt atâtea orașe/ atâtea parcuri

atâția sculptori

îngropați

la rădăcina propriei statui

luminează de sub pământ fructul lor interzis

te țin la distanță

răni fac numai plecările/ deznodământul

turnat în oblonul ferestrei

și dragostea

o urmă gingașă în clorofila dimineții/ pe care

bine că nu ne-am gândit s-o partajăm

 

 

a venit vremea să pleci mamă

fii senină

botul catifelat al tristeții nu se mai lasă mângâiat

nu-i înghesui pe gât iarbă uscată

fii senină

îți spun de câțiva ani de când vin în salonul acesta capitonat

cu liniștea groasă a neurophobiei

nu-ți îngreuna singură drumul

ce rost are să cari geamantane vechi

în care bulendrele miros a urină de animal fricos

mamă încearcă să uiți

nu-i nicio scofală că uneori ni se-ntoarce plânsul sub pleoape

mai plin de sare

că nu ne-am ținut în brațe la timpul potrivit

ceasul funcționa înapoi pentru amândouă

al tău cu limbile mai scurte nu mi-a arătat ora exactă

întârzierile s-au contabilizat/ știu

acum zadarnic te chinui să-l repari prin masca de oxigen

că nu-i nicio scofală să stăm așa de vorbă

bolnavul de la salonul 5 s-a dus

bolnava de la salonul 8 s-a dus

toate saloanele sunt goale mamă

doctorul care te-a tratat s-a dus și el

a rămas numai asistenta asta tâmpită

se crede maica tereza

își ţine umbra în fiole pe grătarul de sus al frigiderului

am mai rămas și noi/ era să uit

eu i-am vorbit inimii tale mamă

celor douăzeci de bătăi pe minut

le-am vorbit plămânilor/ pleurei

ficatului străbătut de icter

m-am adresat stomacului înecat prin balta glucozei

am vorbit splinei tale mărite

fierii sparte în spații carnale

te rog ultima oară mamă

fii senină

voi trage cât de ușor pot

cablurile