ALO, ALO, MAI ESTE CINEVA PE AICI?!

Moartea a devenit o obișnuință

Un aer pe care-l drămuim disperați

O negare a culorilor vii pe care le puteai picta

Puteai să înjuri viața ca un ștrengar în teniși

Sau puteai să râzi de Vivaldi

Ascultând muzica ta interioară

Cu note false-dar note

Apoi amurguri de care ai uitat

Și noaptea care este blestemată Și ține ziua închisă

Legată la respirația artificială

Iar tu tu nu știai să respiri pe roțile timpului

Nu voiai să joc teatru

Sau v-ați ascunselea

Tu care credeai că ai corpul nemuritor

Invadat de oștirile mercenare

Tu care te predai

Fără luptă de Idele lui Marte

Ce ai cu Dumnezeu omule?!

Cu genunchii zdreliți

Ți-aș fi povestit cum este să trăiești

Dar tu ai hotărât să pleci

Departe de povești departe de viață

Amice mai ești la telefon?!

Spuneam că la noi

Moartea ne joacă pe degete

Și are ton de telefon fără adrese

Alo, Alo, mai este cineva pe aici?!

 

 

 

OMUL DIN NOAPTE

O să-ți povestesc despre

omul din noapte

Care trece pe strada mea

și cară după el un «tranzistor»

care anunță știrile de noapte

mai trage după el un cărucior

Cu amintirile noastre inutile

Și jucăriile pentru copiii săraci…

Uneori îl salut din balcon

Pare omul care aprinde luminițele străzii

Sau anunță o noapte liniștită

Fără spânzurătoare

La salutul meu

Omul din noapte răspunde:

Nu voi pierde nicio noapte

Voi aduna povestirile voastre

Pentru cei uitați în fiecare noapte

 

 

 

UN ALT DRUM

Am întâlnit oameni la capăt de drum

Resemnați…

O fericire din sticlă

Prin care pot să citesc gândurile unei flori

Care nu vrea să plece de la fereastră

Și se supără dacă este numai noapte

Atunci inorogul pierde copitele de aur

în tărâmul nesfârșit

Cu vară nesfârșită…

La capăt de drum invoci pe Isus

ești liber să treci dincolo

Unde este cald

Întru tată și fiu

Fără lucruri inutile

Liniște multă liniște

Ca susurul izvorului care urcă

Fără să ofteze

 

 

 

SINGURĂTATEA DUMNEZEIEASCĂ

Să fie hotelurile locul unde ajungem la capăt?!

Așa s-au stins vocile celebre,

Au tăcut viorile și cuvintele,

Suntem noi elefanții care se îndreaptă

în locuri fără întoarcere?!

Discret, aproape Dumnezeiesc,

Siguri!

Sau Cineva este aproape și te pregătești de călătorie?

Îmi amintesc cum tăcerea bunicului

Devenise sfântă,

Atunci când lacrimile lui ajungeau la cer,

Ca muzica cuvintelor, ca sunetul de vioară,

Triste, dar liniștite, ca o curgere de lotus!

Lumină, multă lumină, iar noi nu înțelegem,

Noi nu știm aceste drumuri, încă!

 

 

(AI)

Am rugat (AI) inteligența artificială

să-mi scrie un poem după acest aforism:

,,am muncit pentru fiecare fărâmă din mine”

Priviți ce a ieșit!

Am muncit pentru fiecare fărâmă din mine,

Ca un alchimist, să transform în aur viața-mi senină.

Cu sudoarea frunții și răbdare nepieritoare,

Am clădit temelia din visuri și dorințe onorabile.

Ca un grădinar al sufletului, am îngrijit cu grijă,

Fiecare sămânță a speranței ce s-a ivit înăuntrul meu.

Am hrănit visele cu devotament și perseverență,

Pentru a vedea roadele crescând în înflorirea lor ferventă.

Am trecut prin vâltori și am învins obstacole,

Cu hotărâre în inimă și curajul în toți porii mei.

Fiecare efort depus a fost ca o piatră prețioasă

Ce a întărit structura mea, construită cu mândrie și voioșie.

Acum strălucesc ca un soare pe cerul destinului meu,

Fiecare fărâmă din mine e o rază de lumină ce îndeamnă.

Am muncit și am creat, din iubire și pasiune fierbinte,

Pentru a-mi aduce visurile în realitate, într-un cântec voinic și sfânt.

Deci am muncit pentru fiecare fărâmă din mine,

Ca un artist al vieții, să creez un tablou minunat și senin.

Prin truda mea și perseverența nestrămutată,

Am învățat că în mine se ascunde o putere nemărginită.

 

 

 

OGLINDA TIMPULUI

voiam să te învăț cum să ascunzi vârsta

care uneori devine ursuză

nu mai este la modă

nu mai dansează

cuvintele despre iubire le încurcă

hai Omule să modificăm fracul din dulap

să ne tundem de trandafiri

să invităm amintirile la localul

unde priveam frumusețile prin geamuri vesele

dă-o dracului de vârstă sau hai să o luăm cu noi

să nu mai fie ursuză din lipsă de Voltaren

să o îmbrăcăm ca noi

să o amăgim că are aripi

poate îi crește pofta de viață

e prea devreme să ne predăm

doar mai avem valoare de piață

ce este timpul dacă nu o oglindă cu altă față

 

 

 

NOAPTEA DIN CER

Nu te certa cu nopțile

Fiecare din ele

Se vor supăra Apoi

Nu reziști în tranșee…

Vei adormi sau vei plânge

Vei fi prins de o noapte cu sânge

Care flutură steagul

Unei înfrângeri

Furate…

Nu te certa cu nopțile

Stai cu ochii la cer Nopțile

Nu pot trăi fără cer

Iar tu nu vei mai fi stingher

În Noaptea din cer!

 

 

VOCEA BUNĂ DIN EL

când diminețile te caută

atunci Dumnezeu respiră cu tine

și te plimbă pe câmpie

niciodată nu smulge o plantă

nu știi tu că strigătul ei este al tău

rostea vocea în fiecare dimineață

nu aștepta trăsura de noapte

oricum nu te cunoaște și caută

pasageri rătăciți

trăiește cum vrei dar trăiește

ai pus cruciulițe pe clanța de intrare

credeai că dracul este cinstit

el intră prin televizor în mintea ta

te sucește de cap și te aleargă

prin cameră ca boala de sfârșit

când diminețile te caută

înseamnă că ai privilegiul

să ai soarele în cătarea vieții

și trage trage ca un vânător

în cei care vor să te doboare

 

 

 

IDENTITĂȚI SUPRAPUSE

unde am trăit eu

lacrimile nu stau în buzunare

suferința desființa anotimpurile

conducătorul se răzbuna

vopsindu-ne în roșu

în fiecare zi de sărbătoare

mic și mare eram croitorii

unui singur model de costum

ne pregăteam

să ne amestecăm identitățile

într-o epocă cu o singură pușcărie

atunci ploile erau acide

să ardă livezile și grădinile din noi

permanent eram duși pe stadioane

să cântăm pentru conducător

niciodată nu am cărat o pancartă

cu fotografia conducătorului

mama mă îmbrăca

în costum popular-busola care mă ajuta

să nu mă rătăcesc niciodată

cămașa de rezistență

cusută de mama-mare

cu borangic și lacrimi

de unde vin eu

oamenii caută crucile uitate

și bisericile răsturnate

cei de azi numesc acele vremuri

antropologia unei generații pierdute