Ion Stănescu a anunțat telefonic câteva televiziuni locale că joi, 12 mai, la orele 10.00, se va sinucide în fața primăriei din comuna Bârsești, în semn de protest pentru a împiedica construirea unor turbine eoliene pe dealul Chiciurla, care vor afecta starea ecologică din localitate. A solicitat să fie trimiși și reporteri la fața locului pentru a participa la eveniment și a-l face cunoscut în întreaga țară. Totodată a lipit câteva afișe pe stâlpi și garduri, invitând și pe alți cetățeni să fie alături de el. În ziua fatidică, două televiziuni au trimis cameramani și reporteri pentru înregistrarea cazului, cu o jumătate de oră mai înainte. Aceștia au constatat că în fața primăriei nu se afla nimeni, rareori trecând câte un om împins de treburile sale. Reporterii stăteau pe marginea șoselei, fumau și încă nu își scoseseră aparatele.

  • Cred că e o păcăleală și șefii noștri care ne-au trimis n-au verificat și ne-au pus degeaba pe drumuri, zise o reporteriță.
  • Mai așteptăm, că ar mai fi vreo douăzeci de minute până la ora anunțată. Dacă nu e nimic, mergem și la primar să aflăm ce știe de acest lucru.

La un moment dat, s-au oprit lângă mașinile reporterilor trei femei mai în vârstă care mergeau la biserică pentru slujba de dimineață.

  • Hai să stăm și noi puțin! Ce, n-ați auzit că Ion Stănescu a anunțat că vrea să-și ia viața în fața primăriei? zise una dintre ele.
  • Ba da, dar cred că e minciună, că el nu e un om pe care să pui bază, de la el nu trebuie să cumperi nimic!
  • Hai să mai așteptăm! Dacă o fi adevărat și pierdem momentul! Poate moare omul și n-are cine să-i pună o lumânare!
  • Da, că avem destule și ne mai rămân să aprindem și la biserică! Dar… sunt curioasă… cum o face? Aici nu este râu să se înece, copac să se spânzure. Poate cu otravă sau să se împuște, dacă o avea armă! Iată că a venit și ora zece și de pe ulița din stânga venea grăbit un cetățean în etate de circa patruzeci și cinci de ani, îmbrăcat într-o salopetă de camuflaj, încălțat cu adidași.
  • Uite, Mărie, că vine Ion! zise una din cele trei
  • Da, el e! dar nu cred că e așa nebun să-și facă seama!
  • Mai știi ce-o fi în capul lui?!

O reporteriță se apropie de ele și întrebă:

  • El e? Sunteți sigure?
  • Cum să nu, că-i din satul nostru, îl știm de mic copil!

Personajul venea pe mijlocul șoselei, iar în fața primăriei sări șanțul spre marginea trotuarului. Acolo era un stâlp din beton cu spații pe mijlocul lui, ca un fel de scară, iar la vreo șapte metri se afla o platformă din tablă pe care era așezat transformatorul electric. Acesta a urcat repede pe suporții stâlpului și s-a așezat în picioare pe platformă. S-a uitat spre dreapta și spre stânga șoselei, a văzut grupul de femei și reporterii de la televiziuni. Nu părea dezamăgit că nu mai era nimeni. Era mulțumit că se va înregistra tot ce se va întâmpla aici și se va da la televizor sacrificiul său pentru încercarea de a salva natura. După un minut, începu să vorbească:

  • Am ajuns în situația să-mi dau viața în lupta mea de a păstra echilibrul ecologic la noi în comună, deși am constatat că nimănui nu-i pasă. Am fost în audiență la primar, la județ, am vorbit și cu cei doi parlamentari, dar mi-am răcit gura degeaba!
  • Scuze, scuze, domnule Stănescu! Suntem de la televiziunea „Senzațional” din Craiova și am întârziat! Vă rog să vă întrerupeți câteva minute ca să montăm și noi echipamentul de înregistrare, că nu vrem să pierdem niciun moment!

Ion Stănescu reluă când cei cu înregistrarea îi făcură semn că poate începe:

  • După cum știe toată comuna, la noi în sat, pe dealul Chiciurla, vor să amplaseze peste cincizeci de stâlpi din beton cu elice pentru vânt ca să producă curent Eu, care trăiesc de la naștere pe aceste locuri, știu că pe acest deal viețuiesc multe păsări care au și cuiburi prin tufișuri și prin copaci. Tot peste deal este și traseul păsărilor migratoare. Vă dați seama ce nenorocire se poate întâmpla? Elicele de la turbine vor izbi bietele păsărele, iar lucrările cu mașinării și excavatoare care vor transporta piesele vor distruge cuiburile. Și asta pentru ce? Ca să se obțină curent pentru iluminatul unui sat, că mai mult nu se produce! Mai mult: atâtea fierătaie vor atrage tunete și fulgere! Vor fi ploi mai multe și inundații!

O reporteriță îl întrerupse:

  • Ați vorbit și cu primarul? Ce v-a zis?
  • Păi nu v-am spus mai înainte? Cum să nu? Am fost la el în audiență și mi-a zis că investiția este de la Guvern și el nu are nicio putere.
  • Dar terenul al cui este?
  • Al primăriei! Pe vremuri era izlaz comunal, dar, cum oamenii nu mai au animale, s-a împădurit.
  • Și nu primăria a dat acordul? întrebă alt
  • Primarul a zis că s-a dat o lege de la Guvern ca izlazul să fie trecut la stat pentru a se amplasa morile de vânt.
  • Dar merită să vă dați viața pentru o chestie de-asta? Pământul și cerul sunt pline de păsări! Până la urmă, chiar dacă pier unele, se vor obișnui și își vor schimba locurile de hrănire și cuibărire!
  • Nici eu nu doream la început să ajung în această situație. Am crezut că rugămințile mele vor împiedica să se facă aceste Dar nici organele statului și nici cetățenii nu m-au sprijinit și, ca atare, poate sacrificiul meu va opri crima asta ecologică.
  • Maică, Ioane, nu faci bine! Ai două fete, mamă, ce încă nu sunt de măritat! Nu te gândești la viitorul lor? zise una din grupul celor trei femei.
  • Se descurcă ele, lele Mărie! Poate așa le păstrez lor și urmașilor lor natura precum a făcut-o Dumnezeu! Dacă mor eu pentru această cauză, poate cineva cu putere mare, poate președintele, va opri lucrările.

Între timp, s-au strâns vreo șapte-opt persoane. Primii sosiți și-au anunțat telefonic prietenii, rudele, după ce s-au convins că nu era un zvon despre ce voia să facă Ion Stănescu.

  • Măi, Ioane, nu rezolvi nimic! Ei își vor face planul, că sunt mulți bani la mijloc din care să-și umple și ei buzunarele! Nu le pasă de tine! strigă unul din mulțime.
  • Hai, dă-te jos! Să mergem la bufet, că dau eu de băut! zise râzând
  • Faci pe dracu-n patru! Nu poți să împiedici nimic! Nu vezi că primarul nu a venit?

Că i-am telefonat eu! Îl doare știi tu unde!

  • Măi, nea Ioane, eu cred că faci o prostie! Sunt mai tânăr ca matale, dar cred că n-ai cugetat bine: sunt mai importane niște păsări decât viața dumitale? Poate vor muri la început câteva, dar se vor învăța să ocolească elicele! Are Dumnezeu grijă și de ele!
  • Poate, dar eu vreau ca dealul să rămână așa, cum îl știu din copilărie, fără țepuși pe spinarea lui! De aici, de sus, se vede dealul. Ce frumos este, cu iarbă și pomi! Eu nu renunț până nu-l salvez! Tocmai atunci trecu și poștașul care află de la ceilalți ce se întâmplă.
  • Băi, Ioane, te-ai stricat la cap? Ce te-ai cocoțat acolo? Vezi să nu te atingi de transformatorul electric, că te prăjești și nu mai e nevoie să te arunci! Eu aș mai sta, că îmi place circul, dar trebuie să duc corespondența prin sat. Mai amână și tu până pe la ora două, când mă întorc, că nu vreau să scap distracția.
  • Vezi-ți de drumul și de treburile tale! Tu nu ești în stare să faci ceva măreț, răspunse Ion Stănescu.
  • Da, mă, poate ai dreptate în capul tău, dar este cea mai mare prostie! Știi că săptămâna viitoare vin pensiile și dacă tu mori, banii trebuie să-i depun la poștă. Chiar mă gândeam eu de ce ai tu pensie pe caz de boală la 47 de ani, că te știu sănătos. Acum îmi dau seama de ce boală suferi! Cu capul!
  • Tu ai ceva la cap, că nu pricepi nimic! Eu mă zbat ca satul să rămână la fel ca pe vremea părinților!
  • Bă, eu cred că vrei să te dai măreț, că de mult timp nu te mai bagă nimeni în seamă! Dar toată lumea o să spună că ai murit de prost ce ești!

Unul din cei prezenți a anunțat și pe șeful de post. Acesta a venit grăbit și i s-a adresat lui Ion Stănescu:

  • Ce cauți acolo, domnule Stănescu, cine ți-a dat voie să urci pe un bun al domeniului public? Eu nu ți-am dat autorizație de protest, că era de competența mea! Dă-te jos, că-ți dau o amendă cât pensia dumitale pe șase luni!
  • Și dacă îl amendați ce rezolvați? Dacă el moare cine mai plătește? Mai bine vorbiți cu el, negociați! interveni cineva din mulțime.
  • Eu nu am învățat la școală această procedură! răspunse polițistul. Telefonez acum la Vâlcea, la Inspectoratul de poliție, că au acolo un ofițer care se ocupă cu negocierile, dar mai întâi mă duc să anunț și pe domnul primar.
  • Lasă, că știe și el, dar nu-l interesează! Du-te la primar că mai are pruni de cules, strigă rar și apăsat agentul veterinar aflat între ceilalți.
  • Ai grijă la cuvinte, că-ți fac dosar penal de ultraj, că denigrezi un organ al statului, echipat și cu uniformă regulamentară.
  • E, pe dracu! Eu știam că te condamnă legea dacă o încalci, nu când spui adevărul!
  • Văd că nu încetezi! Până acum te-am avertizat, dar îți fac raport cum ajung la post!
  • Dar eu n-am mințit nimic! Păi ieri și alaltăieri nu ai fost tot la cules de prune la primar? Te-au văzut și alții, iar eu ți-am făcut poze cu Du-te și fă-mi raport, că tot dumneata o să pici rău!

Polițistul nu mai zise nimic și se îndreptă alergând spre primărie.

  • Vezi să nu uiți că la toamnă trebuie să-i faci primarului țuică la cazan, strigă după el cineva din grup.

Fusese anunțat și preotul, care veni grăbit, se închină și zise:

  • Iartă-i, Doamne, gândurile negre, că nu este în toate mințile și nu știe ce face! Luminează-i, Doamne, mintea și adu-l pe calea cea bună! Măi, Ioane, tu ești creștin ca și părinții tăi! Eu te-am cununat și te știam ca om cu scaun la cap, îl superi pe Dumnezeu, că el ți-a dat viață și n-ai niciun drept să hotărăști ce faci cu Tot Cel de Sus ți-o ia când va hotărî!
  • Dar de ce Dumnezeu trebuie să se gândească doar la mine, așa cum spui părinte?! La păsările acelea, pentru care eu mă sacrific, de ce nu se gândește să le salveze? De ce nu-i împiedică pe cei care vor să facă o fabrică de curent pe deal?
  • Dumnezeu le vede pe toate! Poate că el n-a văzut un lucru rău că se vor pune turbine de curent, că este în folosul Apoi, nici dealul nu mai folosește astăzi la nimic! Încă o dată îți spun că nu e bine ce faci! Gândește-te și la familia ta, că o lași fără sprijin! Te aștept când vrei tu la biserică pentru spovedit! Și mai vreau să-ți spun ceva: o să fii înmormântat fără slujbă, că la sinucigași este interzis să se facă! O să ajungi în Iad!

Preotul se adresă apoi celorlalți:

  • Haideți să mergem la biserică pentru liturghie, să ne rugăm la Dumnezeu să-i lumineze mintea și să-i dea înțelepciune!
  • Mai stăm, părinte, că suntem curioase ce se întâmplă! zise alta din grupul inițial de femei. Dacă nu ajungem azi, venim mâine la slujbă!

Veni alergând spre grupul celor din șosea și secretara primarului, probabil la înștiințarea polițistului că e multă lume adunată și agitată. Aceasta îi zise protestatarului:

  • Domnul Ion, ascultați-mă puțin, să vă transmit ce a zis domnul primar!
  • Dar de ce nu vine el aici, să vorbească cu mine? Îi e frică? Îl mănânc?
  • Ați mai discutat cu el problema dumneavoastră și v-a explicat că nu e de competența dumnealui. Este ocupat acum cu proiectanții de la județ pentru conducta cu apă.
  • Atunci, nu te ascult!
  • Treaba dumneavoastră, dar, vă repet și eu: pentru dealul Chiciurla este proiectul Guvernului, el plătește investiția! Lucrarea este mare și necesită multă forță de muncă, durează doi-trei ani. Mulți oameni de la noi se pot angaja cu carte de muncă.
  • Eu cred că e bine că se face și la noi ceva! zise femeia de serviciu de la dispensar, care a fost trimisă de doctor să vadă dacă nu este nevoie cumva de asistență medicală. Dacă se dă și curent electric gratuit, că doar se produce aici la noi e foarte bine! Că bărbatul meu și băiatul nostru stau acasă degeaba.
  • Măi, băiatule, tu vrei să faci pe artistul cu noi aici, dar nici de circar nu ești bun! Noi cunoaștem ce-ți poate mintea! Du-te, mă, la Guvern și urcă-te pe acoperiș, protes- tează acolo! Ai mai multă asistență în București. Aude și primul ministru și poate îți rezolvă Ne faci satul de râs, zise un pensionar de armată. Dacă tot ai timp liber și n-ai ce face, eu îți fac o ofertă și îți asigur zece-cinsprezece zile pe lună de lucru, că am o microfermă zootehnică, o grădină de zarzavat, vie. Cu plată, bineînțeles!
  • Te-am pus eu să-ți faci avere, replică Ion Stănescu, nu te-ai gândit cu cine o să lucrezi? N-am nevoie de oferta dumitale! Nu vreau să am stăpân! Vreau să fie eu stăpânul meu!

Auzi de caz și proprietarul barului de lângă primărie care, venind în grabă, strigă la Ion:

  • Ce-ai de gând să faci, mă, nebunule? Vezi că urc la tine și-ți rup un picior și te bag în spital până te arunci tu de acolo! Cu datoria pe care o ai la mine pe caiet ce faci? Vrei să-mi produci pagubă? Mai întâi dă-mi banii că n-ai plătit consumația pe trei luni și apoi poți să-ți dai și foc! Trecuse aproape o oră și în șosea s-au adunat peste treizeci de persoane. Venise chiar și un profesor cu copiii din clasa lui. Printre cei prezenți se strecură, ajungând în față, un bărbat viguros, nu prea înalt, bun de săpat la șanțuri și zise:
  • Aruncă-te, mă, odată! N-am timp să mai stau că mă duc să prășesc porumbul! Vreau să mă asigur că am scăpat de un drac!
  • Tu ce cauți, mă, aici? Fă pași și du-te! Ești cel mai mare dușman al meu! Am avut și ghinionul să fiu vecin cu tine, informatorule! M-ai reclamat la poliție și din cauza ta am făcut un an și jumătate de închisoare!
  • Din cauza ta, prăpăditule, ai făcut pușcărie! Vrei să-ți aduc aminte? Toți oamenii știu! Mi-ai furat porcul din curte cu trei săptămâni înainte de Crăciun și n-am avut o bucată de carne să pun la copii pe masă; a trebuit să mă împrumut la bancă, să cumpăr de la târg alt porc, să nu stric bucuria Măcar dacă îl consumai în familia ta, dar tu l-ai vândut să plătești datoriile la bufet! Vai de capul tău! Hai, sări de acolo ca să scape lumea de o lepră! Ai lăsat, mă, ceva bani nevestei, ca să aibă cu ce te înmormânta? Dacă știu că scap de tine, îi dau eu bani să te îngroape! Te găsiși tu să fii milos cu păsările cerului. Nu vezi că nimeni nu e cu tine? Ești sufletist, nu? Dar de fetele tale nu ești, mă, milos, că rămân fără tată, acum când încă sunt la școală?
  • Tu să ai grijă de familia ta! De a mea o să aibă grijă Dumnezeu!
  • Bă, dracul o să aibă grijă, că pe tine deja a pus stăpânire! Auziși ce zise popa? Gândește-te la cuvintele lui, căci lui Dumnezeu nu-i plac cei de teapa ta! Dar să nu uit ceva! Știu că ai făcut la nea Gheorghe, tâmplarul, acum vreo două luni un pat de salcâm. Durabil și rezistent, da? Dar știi cine o să-l folosească? Alții, bă! Nevastă-ta este tânără și nu va trece un an și vor zbârnâi bărbații după ea! Până la urmă, nu va mai rezista nici ea! În câteva luni îți vor dărâma Ce o să mă mai distrez! Iar fetele vor crește singure și poate ăia care vor veni să-ți verifice patul se vor lua de ele! E bine, mă?
  • Termină, mă, cu aiurelile tale! Vezi că mă dau jos la tine și mori tu în locul meu!
  • Te aștept! Coboară mai repede! Ai mai luat tu bătaie de la mine, dar n-ai avut martori ca să mă reclami, că ăia doi care au fost de față nu țineau cu tine! Știau ce pramatie ești!
  • Lasă, mă, Vasile, omul în pace, este cauza lui! Poate vor lua exemple și ăia din fruntea statului care ne conduc, ce înseamnă să te sacrifici pentru un scop, în favoarea nației, chiar cu prețul vieții.
  • Păi, eu îl împiedic?! Să se arunce! Eu sunt bucuros că scap de el și o să petrec cu lăutari două zile, o să fiu liniștit, că numai scandal face la el în familie și se uită cu dușmănie în curtea mea că eu muncesc și am de toate! Bă, să știi că vin și la înmormântare, să văd cum aruncă groparii pământul peste tine, ca să fiu sigur mie în sută că n-o să te mai văd! Vreau să-ți mănânc coliva!
  • Nea Ioane, tot eu sunt, care am vorbit adineauri, o să faci mizerie pe asfalt dacă te arunci, că te zdrobești și te adună cei de la salubritate cu fărașul!

Ion Stănescu a început să facă câte un pas la stânga, unul la dreapta pe platforma metalică, își freca mâinile și, după vreo trei minute, zise:

  • Bă, numai de-al dracu mă dau jos, că nu mă mai arunc ca să nu ai tu bucuria de a mă vedea mort! Bă, dai o bere după ce cobor? Dar tot dușman o să-mi fii!
  • Dau, mă, și două! Fi-ți-ar capul al dracului de smintit!

O respirație profundă și largă de ușurare se răspândi printre cei de la baza stâlpului. Câțiva reporteri și-au manifestat semne de nemulțumire:

  • Domnule Ion, noi ce facem? Ce mai filmăm? Ne-am deplasat degeaba? Matale ești om serios, nu te ții de cuvânt? Ce reportaj mai prezentăm noi diseară telespectatorilor? Era senzațional să înregistrăm în direct un asemenea eveniment, ajungeai să fii cunoscut în toată țara și ne creștea și nouă audiența! Ne-ai dezamăgit! N-ai caracter! Puteai avea o moarte glorioasă și deveneai celebru! Păcat!