PATOS

Cu macii în mână veneai ștrengărește,

cu ochii la mine zâmbind a nebun,

cu ploaia șiroaie ce-n pleoape-ți stropește

dar nu reușea să te-ntoarcă din drum…

Nici eu sănătoasă la cap nu eram,

cu rochița-nflorată pe sâni alipită,

desculță spre tine cu jind alergam

dorind să-ți cad pradă pe iarba cosită.

Sărutul inundă tot raiul promis

și fulgeră-n mine și-n tine cu foc,

și soarele-nalt, și ceru’-am atins,

cu doruri și draguri zăcute-ntr-un loc.

REVERS

A venit la ușa mea Iubirea…

și a bătut de multe ori, nebuna,

cred că a uitat care îi e menirea,

 

era convinsă că-i deschid întruna. Așa ziceam să nu-i deschid,

că e vinovată.

Iar să intre-n viață-mi cum vrea dumneaei?!

de ce să-mi pună iar pe inim-o piatră, că-s anii mei și fac ce vreau

cu ei.

Totuși, din când în când în noapte, pe frunte, mi-aș dori

sărutul,

da-i tăcerea mută și nu mai sunt șoapte,

nu mai e nici vis, totu-i ca mormântul.

Acum, degeaba ușa-i larg deschisă. Soneria-i ruptă,

s-a stricat, o știu, netrăita clipă o să moară-aprinsă

că ce nu-i dai astăzi, mâine-i prea târziu.

SCRISOARE PENTRU „C”

Dragul meu C,

eu nu te-am iubit puțin.

Citeam pe chipul tău că dăruiai la fel… dar ai plecat

pentru că am refuzat colivia ta de aur.

Simt că totul s-a schimbat, și totuși,

nu s-a schimbat nimic…

doar cuvintele

s-au sufocat în mine de netrăire.

Câte iaduri am reușit

să strivesc sub îndrăzneala de a fi cu tine!

Dar, deh, numai lângă tine simțeam

că zâmbetu-mi renaște,

și că

fiecare zi i-o viață. În definitiv,

am creat punți rezistente între noi și orgoliu.

Astăzi, de dorul tău,

pun timbrul pe plicul amintirilor să-ți spun, că:

eu nu te-am iubit ca să te uit!