Mesaj de dragoste

Şi n-am să-ți spun că-mi este dor de tine,

Pe unda unui gând plecat stingher,

N-am să-ți mângâi cu şoapte de vers fața,

N-am să te strig, cătând în van spre cer…

 

Când ochii ridica-vei către astre,

Steluța noastră, sus o vei vedea

Pulsând sublim din împliniri albastre

De simfonii în nopți de catifea.

 

Te-ntrebi de ce rezistă steaua-n boltă,

Cine o ține-n cer spre-a lumina,

Care îi este forța, seva, hrana?

O ține-acolo sus… inima mea!

 

 

 

 

 

Donaţie

Îţi las, de pleci,

Sărutul meu,

Îţi las

Secunda mea de mângâiere

 

Şi îţi mai las

Un colţ din suflet,

Doar al tău,

Cu drag îţi las,

iar tu Să faci ce vrei

Cu ele.

 

Îţi las iubirea mea de tine,

Dintr-o tornadă de amor

Şi îţi mai las o jumătate

Din ceea ce se cheamă…

Dor!

 

 

 

 

 

Policromie nebună

Sub luna de smarald

Pe iarba violetă

Te-aştept tentacular

Să te îndrepţi spre mine…

 

Roşii copaci mângâîe

Plângându-mi pe tăcute

Creştetul meu cel galben

Ce cată către tine.

 

Aud foşnind albastru

Frunze pustii în noapte

Sidef, ca şi făptura

Ce iată, s-a iţit!

 

Roz este cerul nostru

De norii plini de sare,

Portocaliu obrazul

Cu care te-am primit…

 

Necromă vii, deci neagră,

Cu ochii albi de patimi

Pe care, cât ţi-aş cere,

Tu n-ai sfârşi de spus

 

Şi-ntr-un tărziu salpetru,

Cianozat de vicii,

Mă-nchid în mine însumi

Cu plumb privind… în sus!

 

 

 

 

 

ne-am zâmbit

în ziua aceea

două raze evadau din soare

iluminându-ne ceruri

întrebări exclamaţii furtuni

ascultam privirile

ne vorbeam uimirile

aşterneam trăirile

captivi dorinţelor

în fulger arzând

ne-am zâmbit

plângându-ne mâinele solitar

din altă dimensiune

norul de fluturi

învăluia virgulele noastre

zburându-le în noi

nespuse fluvii de cuvinte

curgeau pe suflete şiroi

bancă de căldură

în arealul speranţelor

atunci

degetele noastre s-au atins

prima dată flămânde