AVARUL de MOLIER

Moliere 400

Duminică 17/03, spectatorii sălii sindicatelor din Râmnicu Vâlcea au asistat la spectacolul cu piesa Avarul scrisă de Moliere. Versiunea regizorală a conferențiarului universitar Mc Ranin a fost montată la teatrul I. D. Sârbu din Petroşani. Reprezentația este modernă,în ritm dinamic sunt folosite mijloace artistice din comedia dell arte dar împrumută şi atribute ale teatrului de măşti No din Japonia. Masca contribuie la transformarea actorului care astfel se dedublează şi împlineşte caracteristicile specifice personajului întruchipat. Jocul actorilor a adus în scenă şi elemente de carnaval prin costumația folosită şi coregrafia bogată care a subliniat satira din textul scris în urmă cu 400 de ani. Ideea regizorală nu s-a rezumat doar la elaborarea cadrului de desfăşurarea într-o nouă versiune a textului medieval, ea a cuprins şi cu criterii de selectare a actorilor. Harpagon este jucat în travesti cu succes incontestabil de Oana Liciu-Gogu. Personajul principal este întruchiparea zgârcitului dar şi a egoistului care sacrifică şi iubirea pentru bani. Lumea întreagă se roteşte în jurul său ascunzând adevărul şi lăudându-l pentru a-i intra în grație. Adevărul însă se regăseşte la nivelul slugilor sale carebsunt implicate în dezvoltarea intrigii. Familia avarului se rezumă la cei doi copii Elişe interpretată de Patricia Buraga care cu aer candid îl iubeşte pe Valere jucat de Bogdan Constantin şi Cleante, fiul calicului. Cu ambii Harpagon reuşeşte să între în conflict. Pe Elişe doreşte să o mărite cu Anselme jucat cu înțelepciune de Daniel Cerga,rol ce întruchipează un nobil bogat al comunității.. Cu Cleante disputa este mai amplă pentru iubirea Marianei. Cleante ilustrat cu elocvență de Mihai Alexandru este un june plin de energie dar şi de revoltă. Tată şi fiu devin rivali. Are loc şi o negociere între cei doi, intermediată de maestrul bucătar Jaques care dă dovadă de istețime, el este jucat cu elocvență de Laurențiu Bogdan. Dacă pentru avar dragostea este un pretext pentru a câştiga bani,pentru Cleante iubirea este adevărată..Un moment definitoriu este cel în care se realizează portretul Marianei în urmă dialogului dintre tată şi fiu, moment în care Cleante este dezamăgit dar nu învins. Valere iubitul Elisei cu abilitate se apropie de Harpagon vorbindu-i miros, doreşte să-i între în grații pentru ai câştiga încrederea. Izabela Badovics o întruchipează pe pețitoarea Frosine, ea cu dibăcie îl ispiteşte pe calic însă ține şi partea tinerilor. Rolul Marianei aparține Simonei Codreanu actrița domină scena cu naturalețe. Harpagon însingurat şi cu spaima de a nu-şi pierde averea se trezeşte sub reflector în lumina palidă a conştiinței sale, prizonier al obsesiilor, el îi caută pe cei vinovați de dispariției casetei sale cu bani..Rezolvarea conflictului ține de conjunctură, astfel La Flesche, valetul lui Cleante descoperă casetă şi i-o oferă acestuia. Are loc o anchetă desfăşurată de procuror şi de grefier respectiv Gheorghe Stoica şi Alexandra Dobre. Farsa este adesea întâlnită în piesele lui Moliere de aceasta dată şantajul este mobilul ce conduce spre finalul fericit. În schimbul casetei Harpagon este silit să accepte căsătoria fiului său cu Marianne. Prețul iubirii nu se măsoară în bani însă finalul fericit este menit să fie moralizator iar pierderea onoarei de către zgârcit este tuşa groasă ce-l caracterizează. Anselme este tatăl pierdut pe care Valere şi Marianne îl regăsesc şi cu sprijinul căruia căsătoriile ambilor pot avea loc. El acceptă condițiile avarului şi preia toate cheltuielile aferente.Finalul fericit transmite optimismul autorului. Producătorul spectacolului este Wilhemina Kuron. Montarea piesei în această regie beneficiază de coregrafia lui Hugo Wolff care completează ideea regizorală şi pune în lumină o dramatizarea de excepție. Costumele personajelor sunt realizate bicolor în alb şi negru pentru a ilustra cu elegantă ironia dar şi grotescul lumii dornice de înavuțire. Decorul realizat cu panouri de tablă îngrădeşte scenă şi trimite cu gândul la răceala metalului dar şi la înfrigurarea societății bolnave. Mişcările actorilor induc publicului noțiunea de mecanism complex al unui ceasornic, martor al ipocriziei. Momente de pantomimă sunt asimilate muzicii cu succes. Cu acest spectacol teatrul Ioan. D. Sârbu din Petroşani a fost oaspetele teatrului Ariel. Distinsa Anca Olteanu îşi împlineşte cu măiestrie rolul de manager al instituției teatrale Ariel. Minunații actori din Valea Jiului au fost apreciați de spectatorii vâlceni cu aplauze îndelungi.

Cristian Ovidiu Dinica 21/03/2024