La începutul activității Clubului Umoriştilor Vâlceni condus de Nichi Ursei, care avea funcția de asistent-şef, şedințele de lucru se țineau la secția de psihiatrie a spitalului județean, în biroul acestuia. Unii cunoscuți făceau glume pe seama umoriştilor, în sensul că îşi găsiseră locul potrivit şi cuvenit, conform propriilor creații literare aberante, față de care autorii necesitau tratamente ale sistemului mintal. Ulterior, după pensionarea preşedintelui, întrunirile au fost organizate într-o sală de la Biblioteca Județeană şi, foarte frecvent, la barul „Levant”, numit de noi „biroul lui George Achim”. Acesta era angajat ca inspector la Oficiul Național al Apărării Drepturilor de Autor. George Achim nu avea un birou în Râmnicu Vâlcea şi trebuia să încheie contracte cu cei care difuzau muzică ambientală în spațiile publice şi comerciale, la diferite manifestări artistice şi să le încaseze taxele cuvenite. Avea anumite zile când se întâlnea la barul respectiv cu utilizatorii creațiilor muzicale. El nu consuma alcool, ci bea cafea cu cei cu care conlucra. Grupul umoriştilor din Râmnicu Vâlcea era alcătuit din opt-zece persoane, dintre care două erau femei. La întruniri se discutau materialele ce urmau să fie publicate în revistele noastre „Țânțarul” şi „Semn”, se anunțau festivalurile naționale de satiră şi umor. De asemenea, se citea din creațiile umoristice ale membrilor şi se glumea foarte mult, hazul fiind general. Mulți prieteni se afiliaseră grupului nostru ca simpatizanți, dornici de amuzament. Întotdeauna intervenea Ion Tălmaciu cu glume, ironii, bancuri, stupidități, invenții hilare, povestiri cu conținut imposibil, care produceau haz prin absurditatea întâmplărilor pe care el le nara, ca pietrele aruncate în gropile cu noroi. Îmi aduc aminte că, în urmă cu câțiva ani, la începutul lunii mai, după întâlnirea la barul „Levant”, Ion Tălmaciu a insistat să ne comunice ceva important, după părerea lui.

  • Pe data de 23 mai împlinesc o frumoasă vârstă înaintată şi vreau să organizez, la mine acasă, în comuna Olanu, o petrecere la fel ca la nunta mea, că la înmormântare, am vorbit cu fiii mei, să nu facă pomană. Întrucât aniversarea pică într-o zi de joi, m-am gândit să amân pentru data de 25 mai, că este sâmbătă şi, mai ales, zi liberă, când nimeni nu-şi mai poate motiva absența. O să pregătesc un lighean cu mici, fleici de Tai un curcan de vreo 17 kg şi o să fac ciorbă, piftii şi alte bunătăți. Vin ştiți că am, deoarece sunt producător şi anul trecut am făcut câteva butoaie de nici nu mai am ce face cu el.
  • Bine, mergem! zise Nichi Cred că va fi frumos, în aer liber, sub umbrarul de vie unde am mai fost invitat de Ion de câteva ori, dar cu friptura adusă de acasă.
  • Problema e cu transportul, că sâmbăta circulă foarte rar autobuzele, interveni Giogione Ionescu.
  • Cred că este o soluție să folosim maşinile noastre, interveni Gogu Rusu. Eu pot lua în maşina mea numai trei persoane, că iau şi pe nevastă-mea să conducă la întoarcere, că voi bea şi eu câteva pahare cu vin să-i fac pagubă lui Tălmaciu.
  • Merg şi eu cu maşina mea, adăugă Ion Micuț. Pot lua cu mine patru inşi. Mă sacrific şi nu beau nimic. Poate îmi dă Ion la întoarcere o sticlă cu vin ca să beau acasă.
  • Şi două, că am atâta, de pot face şi baie cu el!
  • Hai să facem calculul, zise Nichi Ursei, să vedem câți merg, dacă avem toți loc în două maşini.
  • S-au numărat doritorii care, în total, au fost zece. Față de numărul locurilor din cele două autoturisme, mai rămăseseră trei persoane în plus. Atunci, Gigi Poşircă zise:
  • Vorbesc eu cu cumnatul meu, că el are maşină, contribuim cu bani la benzină, dar trebuie ca Tălmaciu să-l pună şi pe el la masă.
  • Cum să nu! Ce mai contează la zece ciorbe încă una în Mai pun o cană-două cu apă în oală şi lungesc ciorba. Ba aş putea scoate şi treisprezece-paisprezece porții!
  • Bine, atunci să stabilim repartizarea oamenilor pe cele trei maşini şi să ştim locul de unde plecăm, conchise George Achim.
  • Mai am de făcut o precizare, insistă Ion Tălmaciu. Aş vrea să fiți prezenți pe la ora nouă jumătate-zece să începem mai devreme.
  • Asta înseamnă să plecăm pe la ora opt dmineața că până la Olanu sunt vreo cinci- zeci de kilometri, inteveni Elena Dumitraşcu.
  • Dar de ce aşa de noapte, că doar n-o să stăm la mâncare şi băutură toată ziua? zise nedumerit Gigi Poşircă.
  • Să nu vă plictisiți, am pregăti un program divers şi distractiv, a vorbi clar Ion Tălmaciu. În prima parte facem oleacă pregătire fizică. Am un pogon de pământ însămânțat cu porumb care a răsărit deja. Trebuie prăşit! Am ascuțit şi împănat vreo zece
  • Păi, tu eşti nebun, vrei să sapi porumbii cu noi? ridică vocea Gogu
  • De ce nu? Prietenii se ajută! Dacă ne mobilizăm hărnicia, vă spun eu că în trei-patru ore terminăm de săpat.
  • Dă-o dracu, bă, de chestie! Mult ai clocit-o?! Cum dracu te-ai gândit tu că ai putea găsi nişte fraieri în persoanele noastre să-ți sape porumbul pe gratis? zise revoltat Gigione Ionescu.
  • Cum pe gratis?! Doar dau mâncare şi băutură, tai ditamai curcanul, pe care, dacă îl vindeam, luam o sută de euro pe el!
  • Bă, ce deştept eşti! Cum le încoclețezi să ieşi tu bine?! îi reproşă Gigione
  • Oricum, ieşi în câştig, zise Ion Micuț.
  • Păi valoarea muncii la zece persoane este mult mai mare decât cheltuiala ce-o faci cu mâncarea şi băutura, adăugă Gigi Poşircă.
  • Măi, credeam că ne consideri prieteni! Văd că ne iei de proşti! a dat din cap cu dezamăgire Elena Dumitraşcu.
  • Văd că voi nu mai ştiți ce înseamnă prietenia! Ba şi de muncă voluntară! Faceți şi voi o acțiune socială benefică! Mişcare, aer curat, mâncare şi băutură bio! Le-a reproşat scuturând degetul arătător de la mâna dreaptă Ion Tălmaciu.
  • Îți lăsăm ție munca voluntară! Mă miram eu dacă a intervenit o schimbare în bine cu mintea ta! Să ne inviți atâția oameni, la vârsta noastră, să-ți facem muncile tale agricole! a zis bătându-şi obrazul cu degetul Gogu Rusu.
  • Bravo, mă! Ne-ai învălmăşit şi ne-ai prostit pe toți! Chiar aşa, pe noi, prietenii tăi! izbucni revoltat Nichi Ursei.
  • Bravo, Ioane, mulțumesc! Aveai de gând să mă pui şi pe mine la sapă, ca femeie?

Eu, profesoară! Ruşine! a răbufnit Elena Dumitraşcu.

  • Nu, pe tine te lăsam acasă, la bucătărie, s-o ajuți pe nevastă-mea şi să serveşti la masă. Muncă mai elegantă!
  • Mă lipsesc de eleganța asta! Eu nu mai
  • Ioane, să ştii că nici noi nu mai venim, descurcă-te singur cu porumbul!
  • N-am ce să fac, am zis că e o metodă bună să vă invit şi să mă ajutați. Să ştiți că am căutat prin comună şi nu am găsit mână de Apoi, ziua de muncă este foarte scumpă. S-au obişnuit toți să ceară mâncare, băutură şi cafea. Dacă ar fi ceva mai viguroşi!…
  • Ioane, fii atent! Am auzit că în Vâlcea are unul o firmă care a adus oameni din străinătate, filipinezi şi vietnamezi, pe care îi închiriază la diferite persoane pentru munci ocazionale. Aflu adresa şi telefonul şi ți le trasmit, interveni împăciuitor Ion Micuț.
  • Lăsați mă, că mă descurc eu! Dacă voi m-ați refuzat, am salvat şi curcanul, că nu-l mai tai!
  • Bine, Ioane, nu uităm! Vrei să ne faci robi pe plantația ta! Iată că nu ți-a reuşit schema! filosofă Gogu Rusu.
  • Domnule Ion Tălmaciu, se introduse în discuție şi Nelu Barbu, eu eram hotărât să vin cu maşina mea, că de la Băbeni, unde locuiesc, trec barajul şi ajung la Olanu într-o jumătate de oră. Acum… cu amărăciune spun că mă răzgândesc. Eu sunt literat, scriu permanent la operele mele, materiale pentru diferite reviste. Nici soția mea, Marina, nu mă pune să fac eforturi fizice deosebite şi munci necalificate. Dacă i-aş spune, ia foc! Aşa că, nu vă supărați, eu vă refuz invitația. La săpat de porumbi nu mai ajunsesem eu!

Profesorul Nelu Barbu este un personaj subțire în comportament şi vorbeşte cu noi la persoana a doua plural în mod intenționat şi în scopul ca şi noi să ne adresăm în acelaşi fel. Nu prea gustă glumele, deşi este un umorist bun, având şi un volum cu epigrame publicat.

  • Ha, ha, ha! Mă, a fost bună poanta? V-am dat plasă! Îmi place şi mă amuz că ați căzut în ea! Nu-i aşa că ideea a fost mişto? Nu v-ați prins niciunul! Păi, eu nu sunt născut în luna mai şi nici porumb nu am însămânțat anul acesta, că am pus grâu. Ha, ha, ha! Hai că v-am dus!
  • Ce tâmpenie ai putut să născoceşti! Ştiam eu de mult că ție îți zornăie ceva în cap! zise cu amărăciune George Achim.
  • Totuşi, îți admirăm fantezia şi capacitatea de a ne cuprinde în vrăjeala ta! adăugă Gigi Poşircă.
  • Uitați, acum vreau să vorbesc serios, interveni în discuție Ion Tălmaciu. Se pare că anul acesta este foarte bun pentru pomicultură. Am vreo şaizeci de pruni şi fructele se coc în Vreți să veniți atunci şi să mă ajutați la cules de prune? Dau mâncare şi băutură. Cumpăr o oaie din care fac tocan ciobănesc şi pastramă pe jar. Fac înscrieri de acum!
  • Du-te dracu cu aiurelile tale! a bufnit pe nas Gigione Dacă mai continui, te dăm în brânci afară din bar!

Toți dădură din cap afirmativ.

  • Bine, mă opresc! Dar tot voi veți fi în pierdere! Găsesc eu alți fraieri, răspunse sacadat Ion Tălmaciu. Uite, pentru că vă consideram prieteni, am adus cu mine o sticlă de doi litri de vin să vă cinstesc. Dacă m-ați refuzat şi jignit, o duc înapoi acasă!

S-o crezi tu că o mai duci acasă! a zis Gogu Rusu care s-a repezit, i-a luat sticla din plasă şi apoi s-a adresat vânzătoarei de la bar: Dă-ne şi nouă, te rog, nişte pahare pentru toți de la masă, mai puțin unul, că Ion Tălmaciu n-o să bea!