Din perspectiva prietenilor, vecinătatea cu tine

nu poate fi acceptată,

asta ar însemna să nu mai cauți spre cerul care va suporta omenirea când nu vom mai fi.

Eu însumi aș putea apărea oricând din întuneric precum soarele sau luna,

ei nu știu că tu nu poți fi asemenea mării care se lamentează când înfruntă

materii nelichide –

ne vei salva odată cu peștii prefăcuți în tăciune de freamătul afundării.

Cred că aș putea fi contribuabil obiectiv al cosmosului acesta chiar dacă vagabondul din mine nu a ajuns

nici măcar o dată la tine cu vagonul de clasa întâi. Eventuale întrebări mă stânjenesc,

trebuie să gândesc cât de prezent sunt în realitatea ta, știind că pentru mine totul se sfârșește

acolo unde Atlanticul face eforturi zadarnice să înece orașul. Știu sigur că numai tu ai putea încăleca vântul morilor din peninsulă,

eu nu pot nici măcar să-mi întrerup respirația dintre cânturi și psalmi…..

*****

Mereu am ştiut

că degetele dreptei mele au fost făcute

în zi de sărbătoare, cu ele fac şi desfac

semne de binecuvântare, pe care le înmulţesc.

Cu ele înalţ jertfe care coboară între voi împărţind bucurii,

cu ele ridic potirul să luaţi veşnicia.

Când le împreunez la rugăciune, îmbracă nume de sfinţi

ştiuţi şi neştiuţi, să ne transformăm în nuntaşi veşnici

lângă bucatele Martei, fii ai Mariei

născuţi din speranţă.

*****

Cu razele dimineţii sub gene dau drumul poeziei

câteva ceasuri pe zi.

Privesc prin tuburi de nori

cum bea răcoarea din palmele îngerilor şi o trimit să se uite

dacă hergheliile mele de inimi au loc

printre furtunile sale. Astup spațiile dintre ele cu câte-un vers,

deschid cerul spre alte dimineţi şi-mi reiau fericit

rutina.

*****

De când aveam mai puțin de un an simt sub umărul stâng

o nemaiîntâlnită formă de iubire.

Îmi pune aripi ca foile unei cărți colorate gata de zbor,

toate secretele le-a scris acolo. Levitez la o jumătate de metru,

dar mă întorce la punctul de plecare spre muntele ca o farfurie înaltă

de unde coboară cu zece puncte esențiale sub braț.

O iau de mână, merită un titlu de glorie în timpurile acestea, la trecerea anilor nu vreau să ajung doar eu.