sunetul munților

 fascinată de poveștile tale despre kopi luwak

am pierdut audiția la vioară sunt în faza de negare

deși avionul zboară deasupra înghețului în vârful lumii

aud sunetul munților las apele să mă ducă la vale

merit un destin ai mâinile reci

mai rămân dacă vrei

lutierul pirogravează cântecul cu lumină

ni se mișcă presimțirile pe ziduri

ca două forme poetice într-o singură împăcare nu mă certa

sunt cuminte

 

pasăre oarbă

rătăcesc într-un scenariu cu buget redus

tema

un clișeu flexografic pentru abstractizări recuzita e ieftină

un copac în flăcări o căruță nomadă

și distanța dintre ele prospectul pilulei roz

l-am făcut cornet

pentru semințele de

dovleac

primite în schimbul unui adevăr vândut pe jumătate

(butaforie împrumutată)

în căruță am un ghioc mincinos și cuțitul care taie

rădăcini

înțelesul sângerează prin fracturi

o pasăre oarbă

îmi pleacă din umăr între mine și copac stă căruța

între căruță și copac zboară pasărea

eu

unde sunt

podul

frigul înfige ace în piele

vin iernile să mă încălzească între oglinzi sunt o confuzie ezitările produc degerături până la ultima falangă alunec pe greșeli aspre atelele se frâng

niciodată nu am trecut podul ăsta de gheață

ca o rugăciune fără cuvinte merg în genunchi

 

scama

conflictul interior modifică viziunea într-o singură direcție

fără să știu că sunt vinovată invadez teritorii dependente unde paznicii tac iar gesturile dispar după dunga roșie ordinea e rigidă

nimeni nu riscă să pornească alarma deși crește nevoia de protecție

îmi sprijin umerii pe alți umeri și-mi las deciziile în alte mâini standardele delimitează defectele sar în ochi

m-am împăcat cu greșelile altora revin la starea inițială

acceptând elasticitatea reversibilului

nu mă mai obsedează scama de pe covor