Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990, poetul Felix SIMA s-a născut la 6 iunie 1949, în comuna Mihăeşti, satul Măgura, judeţul Vâlcea. Este al doilea dintre cei trei fii ai colonelului – veteran de război Gheorghe Sima şi ai Elenei Sima (născută Niţă, din neamul Bobolea). Îşi petrece copilăria în satul natal, unde învaţă şi clasele primare. Urmează cursurile gimnaziale la Craiova şi tot aici urmează şi primele clase de liceu, continuate la Râmnicu-Vâlcea. În anul 1969 este admis la studii de biblioteconomie, la Bucureşti, unde are loc şi debutul său literar, în acelaşi an, în revista „Luceafărul”. După stagiul serviciului militar la transmisiuni, se angajează în munţi, la Hidrocentrala Lotru, ca operator staţie radio Petrimanu și Oltețu.
În anul 1977 este angajat ca decorator la Teatrul Popular din Râmnicu-Vâlcea (director Goange Gh. Marinescu) de unde se transferă, în 1978, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” (director Ioan St. Lazăr), unde lucrează până în 2014. Tot în 1978 i se publică primul volum de versuri, intitulat „Cineva mai tânăr”, la Editura„Albatros”, în urma premiului de debut obţinut la concursul pe anul 1977 al acestei edituri, manuscris depus pentru jurizare în anul 1976.
Marian Creangă, Scriitorul, biblioteca şi cartea, Râmnicu-Vâlcea, Editura „Offsetcolor”, Colecţia „Restitutio” nr. 4, 2007, 116 pag.
Din volumul „POARTA RAIULUI”/ „The Haven s Gate”, Cluj-Napoca, Editura„Napoca Star”, 2000, 66 pag. Transpunere în limba engleză de Tudor IOSIFARU. Cuvânt înainte de P.S. GHERASIM, Episcopul Râmnicului.
***
Iar mai jos, la Dumnezeu: Oasele tatălui meu…
Albe sunt, nimic nu sunt Și nu scot niciun cuvânt
Și pământul le-nconjoară: Altă graniță de țară.
Oase sunt din trup de om? Crengi căzute dintr-un pom…
Și trec ape printre ele Ca prin gardul de nuiele
Ridicat în dosul stânii De bătrânii și stăpânii…
Să cântăm: Florile dalbe, Graniță din oase albe,
***
Hai să mergem la Iisus… Poarta Raiului e sus…
Și eu pot – și tu să poți, Cu o stea să mergem toți.
De pe Muntele Bethlehem El ne face câte-un semn Cu opaiț cu untdelemn.
Să pornim pe drum în sus Să ajungem la Iisus…
Hai să mergem la Iisus, Drumuri de întors nici nu-s, Se termină ața-n fus
Când o fi de dor de dus,
***
Mai trăim cu toții În aceeași viață, Goții, ostrogoții
Ne-au spălat pe față.
Hunii, pecenegii Ne-au făcut sicrie. Să citești din carte
Tot ce-ar vrea să scrie.
***
Prea lovești aproape Când țintești departe: E-o săgeată-ascunsă-n Fiecare carte,
***
Stăm pe piei de oaie Și privim în sus…
Am săpat în peșteri
Semnul lui Iisus,
***
Globul ochiului e pentru, Globul ochiului e peste Piramidele cu centru
În picturile rupestre,
***
Totul este în schimbare, Globul ochiului e-n soare. Piramida cea mai mare Însăși este mișcătoare,
***
Numesc poezie Partea de vorbire Care nu se aude Și nu se scrie…
***
Deep down in front Heavens’s gate
My father’s bones still wait to meet their fate…
White nothingness Wordless
With clay surrounding Another country bordering.
Are they bones of human body? Twigs that felt from frees already ?
Waters wash them altogether Like a flood through fences ever.
They’re a fence behind the sheepfold Built by the master of this household
Let us sing flower of whiteness, Borderlike white bones that wutness,
***
Let us go to Jesus, brother Heaven s door is upwards rather I can do it,so should you
Use a star to do it, too.
Up on Mountain Bethlehem There are signs for us and them Candlelight, His face, His sight.
Let us take the road upright, Get to Jesus, that we might
Let us go to Jesus, brother No way back, to turning over When the end is calling us
Leave the world behind, and pass,
***
All of us still living The same life of giving. Goths and Ostrogoths
Came to wash our faces.
Huns and Petchenegs Buried our legs.
Turning all the pages, Coffins measure ages,
***
Blows are coming near For a target there:
There s a hidden arrow Between bow and sparrow,
***
We lay down on sheep furs And watch up the stars
Down on the walls of catacombs
We ve carved the sign of Jesus,
***
The eyeball is for, The eyeball is over The pyramidal center
Rupestrtrically drawn,
***
Nothing stays the way you knew it Eyeballs now glance the sunlight And the biggest pyramid
Slides away like everything,
***
I hereby give the name poetry To that part of a language That can never be heard
And can never be written
Transpunere în limba engleză de Tudor IOSIFARU
Comentarii recente