FEMEIA CARE CITEA TOLSTOI

 

Se făcea că eram doar noi doi,

şi în camera ta mirosea a Tolstoi.

 

Tu nu ştiai să scrii, doar să citeşti

Cazacii şi alte poveşti.

 

Când te-am sărutat pe obraz,

erai plecată în Caucaz.

 

Ca Adam şi Eva stăteam goi,

dar nu te opreai din citit Tolstoi.

 

Ai zis că vrei să rămânem amici

deşi muream precum Ivan Ilici.

 

Citeai Tolstoi de pe o putredă carte,

eram aproape, erai departe.

 

Citeai infinit, de la pământ la cer

şi te-am ucis, ca în Sonata Kreutzer.

 

Apocalipsă

 

Pe un tărâm mai îndepărtat decât îndepărtata Africă,

adevărul se fabrică la fabrică.

 

E împachetat precum ţigările Kent

și vândut la hypermarket în Occident.

 

La un preţ de nimic, folosind cardul Visa

cumperi adevăr cât să-l cari cu valiza.

 

Și pleci acasă entuziast

cu pachetele pe care scrie Ecleziast.

 

E un brand vechi și ciudat

ce apare și pe ecranele de la bancomat.

 

Cumpăraţi când vă este frică

adevărul ce se fabrică la fabrică.

Puneţi-l la frigider, să nu duceţi lipsă, așa cum scrie la Apocalipsă.

 

 

Scrie, scrie, Constantine!

 

Când trece lună prin văzduh sfânt,

îl simt pe Eminescu scriind sub pământ.

 

Parcă aş fi, totuşi nu sunt,

îl simt pe Nichita scriind sub pământ.

 

Când plâng sau cânt,

îl simt pe Păunescu scriind sub pământ.

 

Toţi scriu acolo, cuvânt cu cuvânt,

ce se întâmplă la noi, pe pământ.

 

Dar Constantin Preda, în ploaie și vânt,

a rămas lângă mine aici, pe pământ.

 

Scrie, scrie, Constantine,

cât pământul ne mai ţine.

 

Cititorul

 

Cititorul a murit citind,

apoi s-a produs miracolul,

cartea îl aștepta, deschisă,

pe cealaltă lume.

 

Ori el fusese un om credincios,

ori cartea era prea bună,

nu știu ce să spun.

 

Cititorul a continuat să citească

de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat,

era și nu era moartea.

 

Cu cititul pe moarte călcând,

așa murmura omul acela

dând pagina fără să ridice ochii

spre Dumnezeu.

 

Stai cu mine

 

Când voi muri, voi fi tot eu,

cel care privește acum pe fereastră?

 

Nu, e imposibil, în clipa aceea voi fi altul, altcineva,

cineva pe care nu îl cunosc și nici nu vreau să îl cunosc.

 

Îl urăsc pe omul acela, lasă-l în plata Domnului,

ce-mi pasă mie de ceea ce i se întâmplă?

 

Ba nu, îmi pasă, am glumit.

 

Hai, omule, ia-ţi privirea de pe fereastră,

stai cu mine la masă, aici.