Al patrulea punct

Tabloul cu sentimente are rame de infinit,

Nu sunt pe lume culori pentru-a descrie profund definit

Conținutul,

Prezent, viitorul, trecutul

Sunt colțurile acestui tablou;

Pentru al patrulea punct, păstrez timpul cel nou.

 

Cine este acesta, în care clepsidre se scurge?

Când fără putere de suflet, la ceasuri pătrate recurge,

Sau poate rotunde sau poate binare

Sau poate doar ceasuri imaginare.

Timpul cel nou care încă nu este,

Timpul acela considerat de poveste,

Îl căutăm în fiece clipă,

Cu disperare și în risipă,

 

Însă nu doar timpul contează,

Cum poezia există chiar dacă nu mai rimează,

Atunci când nimic din cuvintele-alese

Nu poate trăda libertatea din lese,

 

Ar eluda cumva adevărul

Dar martori rămân crucea și părul

Că adevărul există;

Lăsați lumea aceasta impecabil de tristă

 

Să-și sape murirea

În timpul cel nou care lasă privirea

 

Pe ape, căci pământuri nu sunt,

Pentru călcarea de legământ.

Sighișoara 15.04.2022

 

 

Ispita de verde

Sunt fără să simt, un labirint,

Sincer ca albul fără alint,

Un labirint din păduri nesfărșite,

Fără de unghiuri cu răscruci răvășite,

În care se-aruncă metalicii bani;

Ieșirile toate sunt doar de dușmani

Cucerite și pline,

Șăgalnice albe lumine

Atât de târziu

Sfărâmă incertul călcării-n pustiu.

 

Sunt atât de pierdută în verde,

Pierdută până la a nu mai avea ce mai pierde,

Sunt în fond fără să mint,

Însămi un indecis labirint

 

Și te pierzi, te-nspăimânți de atâta pustiu,

Hoinărești printre căi, prefăcându-te viu,

Prefăcându-te sigur că vei trece-n concret,

Încuiat într-un verde și al cărui regret

 

Îl afirmi cu stupoare,

Acestă umilă splendoare

Îți aparține,

Ține-te tare și ține-te bine

Pe șaua aceasta de catifea,

Din care căzut devii altcineva,

 

În labirintul fără intrare,

În care tot jocul este înconjurare,

Nicicum cucerire,

Pentru aceasta îți trebuie o nemurire

În cuget și apoi în simțire,

Altfel ești doar ne-mplinită pieire,

Altfel ești doar o ispită de verde,

Care câștigă doar ceea ce pierde.

 

 

Trecut fără conținut

Eu am doar amintiri frumoase,

Restul sunt doar fapte istorice…

 

Acte de trădare,

Turnuri fără apărare,

Alianțe, pacte

Păci fără de acte,

Sulițe și tancuri, planuri de război,

Eu, veșnicul unu, contra celor doi;

Enigme ciudate și nedescifrate

Ce transmit mesaje doar pe jumătate,

Răstălmăcitoare, neadevărate,

Pace fără cruce în triumvirate.

 

Lagăre și crimă, deportări în moarte,

Realități vulgare, trădători de carte,

Istorie fără glorie,

Trecut fără conținut,

 

Repetabil ca uitarea vremurilor bune

Supus numai morții și lipsei de rațiune.

 

Fapte de-un istoric conținut inert Ale căror lecții, mă supun să iert,

Să trăiesc victorie chiar fără de glorie, Restul nu există, restul e istorie.

18.07.2021

 

 

 

Utilitatea infinitului

Există o singurătate

în care ne zbatem între aceste porți deschise –

verticală pe care suntem singuri –

și orizontala deschiselor porți.

 

De la zero la plus

infinit

cu greu atingem optzeci

utilitatea infinitului tinde spre zero

 

având valoare absolută doar în iubire, care

ea însăși

tinde către zero

 

Matematica fără logică are

variabile fixe iar

rezultatul lumii rămâne cu rest

 

Din acesta ne finanțăm

toți viitorul.