Într-o vreme în care societatea românească este supusă tot mai mult ispitei secularizării, într-o vreme când se promovează idei străine de neamul și întreg duhul românesc singura scăpare este desigur refugiul în istoria plină de glorie a acestui neam binecuvântat de Dumnezeu, reprezentând și unica valoare certă a acestui popor încercat de-alungul veacurilor. Fiind un atent observator al fenomenului media prin varile sale rețele de comunicare virtuală urmăream prin luna iulie o postare video-audio pe canalul youtube în care se afirma că autorul melosului imnului de stat al României nu ar fi Anton Pann (așa cum de peste un veac se afirmă prin manuale și publicații) ci ucenicul său de la Brașov, George Ucenescu. Deși s-au scris de-alungul vremurilor cu certitudine și alte studii pe tema aceasta dorim să supunem atenției cotidiene anumite aspecte și totodată argumente privind paternitatea melosului imnului de stat al României „Deșteaptă-te Române”. Interpretând încă din anul 2007 în concertele susținute în țară și peste hotarele ei cântarea „Din sânul maicii mele” am făcut o obișnuință din a prezenta și frumoasa și captivanta sa poveste de-alungul istoriei.

Anton Pann (1797-1854)                George Ucenescu (1830-1896)

Cei care au ascultat această frumoasă și duioasă cântare lesne și-au dat seama că este aproximativ identică cu melosul imnului de stat „Deșteaptă-te Române.” Fiind foarte cunoscută în secolul al XIX-lea melodia s-a păstrat de-alungul vremii fiind foarte des interpretată de lăutari și alți interpreți existând chiar și unele colinde prin Transilvania cu acest melos aproximativ. Însă ceea ce s-a pierdut de-alungul vremii este autorul acestei cântări, ori în mod voit autorul de drept își va fi declinat anonimatul datorită repercursiunilor ce s-au ivit asupra militanților pașoptiști.

               Andrei Muresanu (1816-1863)

Referitor la originea melosului cântării pe care marele poet pașoptist, Andrei Mureșanu, a așezat frumoasele și mobilizatoarele sale versuri, găsim o mărturie din anul 1848 a elevului lui Anton Pann, George Ucenescu, un valoros interpret și culegător de folclor al secolului al XIX-lea, născut la Cisnădie în anul 1830. Acesta afirmă în autobiografia sa, existentă la biserica cu hramul Sfântul Nicolae din Brașov, următoarele: … „Încă din anul 1844, subscrisul mă aflam învățător și cantor la biserica sf. Treime din Tocile, în Brașov. Poetul Andrei Mureșanu, ca rudenie cu parohul Bonifatie Pitiș, venea vara des la grădinile parohului pentru aer și pentru cireși. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să se cânte între amicii, ce erau să se adune la grădina parohului, pentru a petrece de seară cu măncăruri și băuturi în onoarea cereașelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind următorul căntec „Din sânul maicii mele” și cântându-l, a rămas poetul pe lăngă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună, cu oaspeții invitați la grădină ca să cânt după melodia aleasă, poezia ce o va compune. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu patru domni români și șezând cu toții pe iarbă verde și cu cireașe dinainte, îmi dete d-l Mureșanu poezia făcută „Deșteaptă-te Române,” probai câteva rânduri și văzând că în tot melosul este de mirare potrivit, l-am cîntat cu vocea mea tînără și puternică până la fine. Mai repețuindu-l odată, toți domnii învățând melodia după auz, cântau împreună, mulțumind și urând multă vieață și sănătate marelui poet.

Din ziua aceea cântul „Deșteaptă-te Române,” s-a făcut cel mai plăcut și mai familiar, iar eu eram poftit în toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta bine și regulat.”1 Așadar, conform celor relatate mai sus, la anul 1848 G. Ucenescu, ucenicul lui Anton Pann, cânta lui Andrei Mureșeanul această preafrumoasă cântare. Avea doar 18 ani. Desigur, este adevărat, dar nu reiese de mai sus și faptul că George Ucenescu ar fi și autorul acestei cântări. Poate o mărturie certă ori un martor pentru ceea ce se va fi produs prin fuziunea noului text cu melosul existent. Cei ce au citit această mărturie a lui George Ucenescu (care la acea dată, în anul 1848, avea ani buni de ucenicie la dascălul Anton Pann la București) au tras concluzia că aceasta este și dovada că la baza melosului imnului național cât și autor moral al imnului de stat ar fi cantorul George Ucenescu. O altă mărturie mult mai veche vine să lumineze această părere.

1 POSLUȘNICU, Mihail, Gr., Istoria muzicei la Români, București, 1928, pp. 404-405.

Ceea ce nu se cunoaște este faptul că această cântare era scrisă de Anton Pann la anul 1839, la vârsta de 42 de ani, (deci pe când G. Ucenescu avea doar vreo 8-9 ani) pentru diaconul episcopului de Buzău, Iosif Naniescu, prolificul compozitor, traducător și interpret protopsalt al Bisericii Ortodoxe Românești din sec. al XIX – lea canonizat anul trecut cu numele de Iosif Naniescu Mitropolitul Moldovei Cel Milostiv. Cum ar fi putut George Ucenescu să scrie înainte de anul 1839 la mai puțin de 8 ani asemenea cântare? Puțin probabil ca cineva la o așa vârstă să compună sau să culeagă o așa melodie. Un alt argument ar fi și acela că această cântare figurează publicată de Anton Pann în Spitalul Amorului, broșura a doua, la anul 1850, după ce va fi circulat în manieră orală mai bine de 11 ani conform metodei des uzitate în epocă. George Ucenescu nu se semnează în niciun fel în calitate de autor al ei pe când Anton Pann o publică în lucrarea sa.

Desigur că acest manuscris deosebit îl va fi cântat și promovat Sfântul Iosif Naniescu vreme de 8 ani cât a stat la București (1839-1847) apoi vreme de doi ani cât a locuit la Mânăstirea Târgșor – Prahova (1847-1849) dar și în cei aproape nouă ani de stăreție la Mânăstirea Șerbănești – Morunglav din Râmnicu Vâlcea (mai 1849 – octombrie 1856), tot așa la Mânăstirile Găiseni (1857-1863) și Sărindar din Capitală (1863) și tot timpul cât a fost profesor în București până în anul 1873 cand este ales episcop la Argeș iar mai apoi din 1875 când a fost ales în demnitatea de mitropolit al Moldovei. În tot acest timp sfântul mitropolit va fi purtat precum o comoară acest manuscris document și îl va fi promovat ca atare în numele prieteniei ce purta dascălului atât în vremea cât a viețuit dar mai ales după anul 1854 când Anton Pann trece la Domnul.

Înainte de a vorbi despre manuscrisul din anul 1839 pe care și noi îl interpretăm de mai bine de 12 ani dorind astfel să oferim viitor trecutului dorim a prezenta în cele ce urmează succint dimensiunea muzicianului, compozitorului, traducătorului, cărturarului și Sfântului Iosif Naniescu pentru a se înțelege de ce Anton Pann îi scrie în anul 1839 „cu mâna sa” în semn de prietenie această preafrumoasă cântare „Din sânul maicii mele.”

Protosinghelul Iosif Naniescu 1857      Arhimandritul Iosif Naniescu 1860

Igumăn la Găiseni                    Frescă din Biserica Schitului Găiseni

Iosif Naniescu1 (1818-1902) în întreaga sa viață s-a preocupat ca stranele românești să nu ducă lipsă de cântări. El traduce și compune timp de 64 de ani începând încă din fragedă pruncie de la doar 15 ani (1833) până în anul 1897, cu cinci ani înainte de a trece la Domnul perioadă când probabil se va fi îngrijit mai mult de suflet decât de trup, fiind cunoscut încă din timpul vieții sale drept un adevărat călugăr supranumit și Iosif cel Sfânt. Opera sa muzicală, care asteapta sa fie publicata, este răspândită în peste 71 manuscrise muzicale adapostite în 26 de biblioteci institutionale si particulare din România. 2 În Sfântul Munte Athos-Grecia există peste 23 de manuscrise muzicale gazdă ale operei sale muzicale adapostite in zece biblioteci manastiresti. 3 Fiind un adevărat reper muzical Iosif Naniescu vede doar o parte din opera sa muzicală tipărită în colecțile muzicale ale prietenului său Anton Pann 4 (1847), a ucenicului său Gheorghe Ionescu 5 (1878) și a unui alt posibil ucenic, Ioan Zmeu6 (1892) pe care l-a ajutat să ajungă profesor de psaltichie la Buzău. Post mortem, episcopul de Roman, Gherasim Safirin, tipareste in colectia sa de cântări și câteva din lucrările sale. 7 Calitatea de interpret îi este reliefată și de către Arhiereul protopsalt Evghenie Humulescu-Piteșteanul, care notând la fila 5 în Sinodicul Sfintei Episcopii de Argeșiu, (ms. recent descoperit 8 în Biblioteca Arhiepiscopiei Argeșului n.n.) și pomenind de marii slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române cu care a avut bucuria de a sluji, când vorbește de fostul Episcop de Argeș, spune următoarele: „…Între dânșii străluciau cu deosebită lumină Iosif Naniescu – cuvios, foarte râvnitor părinteștilor obiceiuri, cu bun și încuviinţat chip, maestru neîntrecut în psaltikie și cântăreţ vestit cu dulce și mângâioasă viersuire…”. Iată cui dedica Anton Pann la București, la anul 1839, manuscrisul cântării „Din sânul maicii mele.” Dedica unei voci de excepție, cu o întindere până la sunetul mi din octava a treia, supranumit și privighetoarea Argeșului în vremea când a păstorit aceste locuri.1

  • Iosif (Ioan) Naniescu s-a născut la data de 15 iulie 1818 în satul Răzlăi din ţinutul Soroca (Bălţi-Basarabia), fiul preotului Mihalache Nane (Anania) și al Teodosiei Nane. Mama sa lasă pe Irimia ierodiaconului Iosif, (fratele acesteia) iar pe Ioan îl lasă în grija călugărului Teofilact de la Mănăstirea Frumoasa din Arhiereul Varlaam Cuza îl tunde pe Ioan rasofor fără periman – cu numele de Iosif, hirotesindu-l ipodiacon. ( Cf. BARBU-BUCUR, Sebastian, „Anul nașterii mitropolitului Iosif Naniescu-argumente canonice și muzicale,” în Acta Musicae Bizantinae, vol. VII, mai, 2004, Iași, (40-46.). Călugărit de Episcopul Chesarie la 23 noiembrie 1835 cu numele de Iosif iar a doua zi hirotonit ierodiacon. Este numit egumen la mânăstirile Șerbăneștii Moruglavului-Vâlcea când încă era ierodiacon (mai 1849), la Mânăstirea Găiseni din judeţul Dâmboviţa (octombrie 1857), scurt timp și la Mănăstirea Sărindar (1863) din București. Activează ca profesor de religiune la Gimnaziul Lazăr, din 1866 la Liceul Matei Basarab, din 1867 la Școala Normală Carol I, și în 1870- 1871 este numit director al Seminarului Central din București. Hirotonit preot (29 august 1850), hirotesit protosinghel (30 noiembrie 1852) și arhi„Aniversarea a 25 de ani de de arhipăstorie pe scaunul S(fin)tei Mitropolii a Moldovei și Sucevei a Î.P.S.

„Aniversarea a 25 de ani de de arhipăstorie pe scaunul S(fin)tei Mitropolii a Moldovei și Sucevei a Î.P.S.

  • A se vedea SCURTU, Codrut – Dumitru ,,Iosif Naniescu privighetoarea Argeșului (1818-1902),” în Rev. Păstorul Ortodox, Editura unui sfant mitropolit, Iosif Naniescu privighetoarea Argeșului, 110 ani de la moartea sa (1902-2012),” în Păstorul Ortodox, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2012.
  • Ibidem.
  • PANN, Anton, Rânduiala Sfintei și Dumnezeeștei Liturghii în care unele compuse, altele prelucrate și date la lumină cu bine-cuvântarea Înalt Prea-Sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiei D. Neofit Prea Cinstit, și Ecsarh al Plaiurilor și locoțiitor al Kesareei Kapadokiei și Cavaler a feluri de ordine de Curți Împărătești de Anton Pann, București, În a sa tipografie de muzică bisericească, 1847.
  • IOANNESCU, Gheorghe, Manual de Cântări Bisericești necesare peste tot anul care s-au tipărit în zilele Înălțimei Sale Domnitorul Românilor Carol I cu spesele și bine cuvântarea Prea Sfințitului Episcop al Râmnicului Noului Severin D. Athanasie, așezate, revisate și corectate de cucernicul între Preoți Preotul Exarh Gh. Ioannescu de la Biserica Zlătari din București, Buzău, Noua Tipografie Română Al. Georgescu, 1878.
  • ZMEU, Ioan, Utrenier și Liturghier, Care cuprinde cele mai frumoase și alese cântări ale mai multor însemnați autori bisericești, aranjate în ordinea tipicului de Ioan Zmeu, Prim Cântăreț al Sfintei Episcopii de Argeșu, tipărite pentru prima oară în al 26 an al Domniei Majestății Sale Carol I, Regele României, Cu binecuvântarea Prea Sfinției Sale D. D. Ghenadie II-lea, Episcop al Argeșului, Cavaler a mai multor ordine, în al 17 an al păstoriei Sale, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Buzău, Tipografia Alessandru Georgescu, 1892.
  • SAFIRIN, Gherasim, Episcop, Culegere de cântări bisericești date la lumină în zilele Majestăţii Sale Regelui României, Carol I, de Gherasim, episcop al Romanului, 1908, București, Tipografia Cărţilor Bisericești.
  • Ibidem.

Legătura Sfântului Iosif Naniescu cel Milostiv cu urbea muzicală a Bucureștilor pornește la anul 1839, luna septembrie, când a fost trimis de către protectorul sau, Episcopul Chesarie al Buzaului, la București pentru a audia pe marii maeștrii ai muzicii bisericești. Cu această ocazie leagă o strânsă prietenie cu dascălul Anton Pann a cărui Liturghie o introduce și la Seminarul din Buzău.2 Cercetând fondul de manuscrise Iosif Naniescu mai cu seamă B.A.R. ms. gr. 741 (Anastasimatarul lui Dionisie Fotino n.n.) găsim la f. 8v o importantă însemnare: „…Această carte, Anastasimatarul lui Dionisake Fotino tradusă de Dl. Anton Pann după sistema cântărilor bisericești cu notele cele vechi complicate în sistema cea nouă cu aceleași note simplificate, este tradusă și scrisă de însuși Dl. Anton cu mâna sa proprie în anul 1853-(18)54, pentru mine subsemnatul după înţelegerea ce am avut amândoi; pentru aceea am scris aici spre eternă pomenire, în anul 1899, + Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, în anul 1899, Maiu 29.3” Iată că Mitropolitul Iosif Naniescu a dus o prietenie de o viaţă cu dascălul Anton Pann pe care îl roagă după înţelegere să traducă Anastasimatarul lui Dionisie Fotino în ultimii săi ani de viaţă 1853-1854.

Prin posesia manuscrisului document primit de la dascălul Anton Pann în anul 1839, Iosif Naniescu contribuie la istoria muzicală dovedind paternitatea cântării Deșteaptă-te române aceasta purtând întocmai melosul cântării Din sânul maicii mele a lui Anton Pann. Această asertiune este prezentată si de istoricul Mihail Grigore Poslujnicu in a sa Istoria Muzicei la Romăni publicată in anul 1928 la paginile 403-409.4 Iată ce mărturisea mitropolitul Iosif Naniescu într-o convorbire avută cu muzicianul Gavriil Muzicescu, profesorul de muzică, compozitorul și dirijorul coralei catedralei mitropolitane din Iasi: … „Pe cand eram diacon tânăr la episcopia din Buzeu, protectorul meu, fericitul episcop de Buzeu Chesarie, apreciind talentul meu la cântare, m-a trimis în București, ca să ascult pe maestrii cântărilor bisericesti din timpurile acelea. Aceasta a fost in Septemvrie 1839. Instalându-mă in mitocul Episcopiei Buzeului (la sf. Dimitrie unde astăzi este și sf. Sinod) a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am facut cunoștință și prietenie. În una din zilele lui Septemvrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notațiunea psaltichiei, pe cuvintele poetului Gr. Alexandrescu. Manuscriptul original il păstrez și azi”

La scurtă vreme dupa această mărturisire făcută în anul 1895 (cf. Arhiva, anul VI nr. 3-4/1895) profesorul și dirijorul G. Muzicescu primește după lungi și insistente rugăminți acest manuscris cu următoarea notă adăugată de bătrânul mitropolit Iosif: „Poezia de față „Din sânul maicii mele”, cu melodia pe notele bisericesti, este scrisă de însuși mâna reposatului Anton Pann, care mia-a dat’o mie, când am făcut cunoștință cu el întâia dată, in anul 1839, la începutul lunei Septemvrie în București, unde mersesem pentru oarecare trebuință din Buzeu, aflându-mă atunci diacon la Episcopie – 1894, iunie 22 – (semnat) +

  • POSLUȘNICU, Mihail, , Istoria muzicei la Români, București, 1928, pp. 89-90.
  • CIREŞANU, Badea, Tezaurul liturgic al Bisericii Creştine Ortodoxe, de Răsărit, tom II, Bucureşti, 1911,532.
  • gr. B.A.R., nr. 741 f. 8v, A se vedea și ΔΙΟΝΙΣΟΥ, ΦΟΤΕΙΝΟΥ, Αναστασιματαριον Νεον, Επιμελια-Προλογος- Σχολια απο τον NICOLAE GHEORGHIŢĂ, Αγηον Ορος 2009. π. ΧΧΧ; a se vedea și Idem. ,,The Anastasimatarion of Dionysios Photeinos,” în Acta Musicae Byzantinae, (Revista Centrului de Studii Bizantine Iași), vol IV, (2002), pp. 99-109.
  • POSLUŞNICU, Mihail, , Istoria.., p. 406.

Iosif Mitropolit Moldovei. Manuscrisul muzical, scris „in tonul re” pe o hartie vanata „cu linii in apa ei”(asa cum frumos descrie istoricul M. Poslușnicu formatul dictando) avand caracterele neumatice scrise la „vreo 2 centimetrii si jumatate departare” dovedeste cu o certitudine de necontestat ca autorul melosului imnului de stat al României este nimeni altul decat Anton Pann, fniul Pepelei cel isteț ca un proverb așa cum era prezentat de Mihai Eminescu în Epigonii.

Desigur că succesul imnului „Desteaptă-te române”, acest veritabil imn al românismului apărut prin contopirea melosului lui Anton Pann la anul 1848 se va fi datorat și frumoaselor și însuflețitoarelor versuri adăugate acestui melos și semnate de marele poet pașoptist Andrei Mureșanu care cu siguranță cunoștea melodia cântării Din sânul maicii mele și va fi alcătuit pe acest calapod sonor frumoasele sale versuri. In cartea sa, Istoria literaturii romane, Aron Densușeanu cataloga poezia lui A. Mureșanu drept superioară poeziei lui Vasile Alexandri afirmatie care va fi stârnit ulterior o polemică în urma căreia Titu Maiorescu va fi afirmat că: „Andrei Mureșanu a scris multe versuri, dar a făcut o singură poezie – „Deșteaptă-te române”5

Cântarea Din sânul maicii mele de Anton Pann

Desigur că cel dintâi care va fi armonizat pentru mai multe voci cântarea Deșteaptă- te române va fi fost noul posesor al manuscrisului muzical Din sânul maicii mele, compozitorul și dirijorul Gavriil Muzicescu de la Iași ca mai apoi să fie armonizată de

  • Rev. Convorbiri Literare, Nr. 3 / ianuarie 1885; apud. POSLUŞNICU, Mihail, Gr., Istoria.., p. 407.

profesorul de armonie al Conservatorului din București, Alfonso Castaldi și mai târziu de compozitorul Ioan Vidu de la Lugoj. Un alt important argument în sprijinul celor afirmate mai sus ar fi și faptul că la momentul intonării oficiale pentru prima dată a inmului pașoptist Deșteaptă-te Române în parcul Zăvoi din Vâlcea la data de 29 iulie 1848, așa cum spune documentul oficial de mai jos, nu a fost chemat George Ucenescu așa cum era și normal în cazul în care ar fi fost autorul melosului ci a fost chemat Anton Pann, adevăratul autor al piesei, dascălul național de muzichie și profesorul pe lângă care G. Ucenescu va fi ucenicit și prin urmare va fi câștigat nu doar notorietate dar și renumele de Ucenescu. Iată ce avea să scrie comisarul extraordinar al districtului Vâlcea, Dimitrie Zăgănescu, într-un raport către

„Ministrul din Lăuntru” al guvernului provizoriu al Ţării Românești, la data de 30 iulie 1848, vizând evenimentul marcat de „ …salve de arme tunătoare…” unde a fost prezent alături de prefectul judeţului și Garda Naţională: „ … În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul Magistrat o tribună împletită cu ramuri verzi de arbori și un arc de triumf împletit cu flori… unde… s-au citit cele 21 puncturi din Constituţie… Într-acest pompos constituţiu, aflându-se și d-l Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nișce versuri preafrumoase puse pe un ton naţional plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor”…

Anton Pann a locuit la Vâlcea între anii 1826-1828 vreme când G. Ucenescu nici nu era născut. Apoi Pann pleacă spre Brașov unde este o vreme psalt și dascăl în Șchei iar mai apoi ajunge la București unde se așează până la moartea sa (1854) în toată această perioadă păstrând relații dăscălești cu toți ucenicii săi cât și abonații și sponsorii din întreaga țară, fiind numit în consecință și dascăl național de musichie în comisia națională alături de Macarie Ieromonahul, Pangratie Unghiurliu și Dimitrie Suceveanu, la înălțimea cărora se va fi aflat cu certitudine și Sfântul Iosif Naniescu cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, luminătorul acestei umbre a istoriei imnului național românesc.

În data de 28 iulie 2019 Formația Vocal Instrumentală a Arhiepiscopiei Râmnicului în concertul susținut la Muzeul de Arte Casa Simian a reinterpretat vechea cântare Din sânul maicii mele, subsemnatul prezentând toate cele expuse mai sus cu scopul de a reîntări adevărul istoric de necontestat:

Imnul de stat DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE s-a scris pe filonul melosului cântării DIN SÂNUL MAICII MELE, melos care aparține de muzichie, ANTON PANN, imn interpretat în mod oficial pentru prima dată de către ANTON PANN și ucenicii săi în data de 29 IULIE 1848 în parcul ZĂVOI din RÂMNICU VÂLCEA.