Judeţul Vâlcea este o zonă specială, dacă vorbim despre ctitoriile și icoanele pictate în perioada studiată, ea influenţând atât Transilvania, cât și alte judeţe din Ţara Românească prin meșterii formaţi în atelierele de aici. Multe din aceste ctitorii nu sunt încă suficient cunoscute, multe au suferit schimbări, dar găsim încă ctitorii și icoane care merită să fie publicate pentru ca cercetătorii în istoria artei din ţară să își formeze o imagine cât mai amplă asupra acestei teme.

Aprofundând, primul capitol a tratat evoluţia politică și socială. S-a încercat surprinderea schimbărilor care au avut loc în perioada postbrâncovenească și modul în care s-au reflectat ele la nivelul societăţii și în artă. Datorită unei rapide evoluţii economice, odată cu revoluția industrială și a ideilor promovate de iluminism, am avut de a face cu mari schimbări vizând structura, atitudinea și cultura materială în Europa, în special în cea apuseană. S-au înregistrat progrese tehnice în mai multe domenii și mulți oameni au venit la oraș să lucreze în industrie. Nivelul de trai și speranța de viață au crescut. Pe plan științific s-au pus bazele studiului modern. Pe plan filozofic s-a schimbat mentalitatea și s-au destrămat orânduirile feudale în favoarea unor practici moderne. Tot acum s-au pus bazele libertății religioase și politice, religia fiind separată de stat și economie. În plan politic Anglia a menținut o monarhie constituțională și a devenit cea mai importantă putere pe mare extinzându-și imperiul. În Franța a fost vremea revoluției franceze cu toate evenimentele și implicațiile știute și a lui Napoleon Bonaparte. În Europa centrală și de est, Prusia, Austria și Rusia erau în plină expansiune cucerind teritorii în defavoarea Poloniei și a Imperiului Otoman.

În Ţara Românească și Moldova a fost un iluminism național și democratic, mai apropiat de popor. Cele două țări nu au fost nici ele ocolite de schimbări, cu toate că acestea au fost de o mai mică amploare. După moartea lui Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească și Dimitrie Cantemir în Moldova (domni români și cunoscuţi promotori ai culturii indiferent de domeniul ales), Imperiul Otoman a impus la conducere domni fanarioţi, ceea ce nu a însemnat un fenomen în exclusivitate negativ, dar a întârziat mult din evoluția celor două țări. Societatea se afla la graniţa modernizării, iar ideile de libertate și demnitate cetăţenească au ajuns pe teritoriul românesc.

Dacă Imperiul Otoman se afla în declin și încerca să își mențină suzeranitatea asupra teritoriilor Țării Românești și Moldovei, Imperiul Habsburgic, în această perioadă, se afla la apogeu și stăpânea deja Transilvania, iar Rusia se afla în plină dezvoltare și poza în protectoarea ortodoxiei dorind să își mărească aria de influență. Totuși, Țara Românescă și Moldova au dat dovadă de iscusință militară și diplomatică păstrându-și autonomia internă. În secolul al XVIII-lea, între cele trei puteri menționate mai sus în Țara Românească au avut loc mai multe conflicte: între 1716-1718, Oltenia trecând sub dominație austriacă până în 1739 când, în urma conflictului din perioada 1736-1739, a revenit sub suzeranitate otomană, apoi în 1768-1774 și 1787-1792. Râmnicu Vâlcea a suferit numeroase pagube în urma acestor conflicte, dar este menționat în scrierile vremii ca un centru comercial viu cu legături atât în Transilvania, cât și în Moldova. S-a dezvoltat serviciul de sănătate din oraș, a fost semnalată existența mai multor școli, iar cartea a circulat mai mult. Arta cultă poate oferi informaţii variate referitoare la societatea secolului al XVIII-lea din Țările Române. Documentele analizate pot descrie o lume din care monumentele, inscripțiile sau câteva cărți sunt printre singurele mărturii păstrate. Pe baza acestor realizări artistice se pot afla date despre evoluția locuitorilor aparținând diferitelor clase sociale, transformările produse în structura orașelor, târgurilor și satelor sau evidențierea elementelor din straturile active ale populației.

Cel de-al doilea capitol a fost dedicat formelor de exprimare a frumosului și ctitorilor, deoarece trebuie să înțelegem arta și pictura bisericilor din secolul al XVIII-lea, pentru a înțelege apoi icoanele pictate atunci.

În prima parte am urmărit transformările care au avut loc în arta Europei și a Țărilor Române. În Europa ne aflăm în plin avânt al stilului rococo, apoi, odată cu revoluţia franceză, pictorii adoptă stilulul neoclasic. Teritoriul Ţărilor Române era marcat încă de operele creștinismului bizantin, iar arta de aici trece printr-o perioadă care se caracterizează prin lipsa de unitate. Transilvania se afla sub dominație austriacă și era mai influenţată de arta vestică, iar Moldova se afla sub influenţa manierismului provocat de frumoasele realizări ale secolului trecut. În Ţara Românească domnia nu a mai fost cea care dădea cele mai multe comenzi de construcţii bisericești, cum se întâmplase în perioada brâncovenească, ceea ce dovedește încă o dată schimbările care aveau loc în societatea românească. Pe parcursul secolului al XVIII-lea au existat foarte mulţi ctitori din toate păturile societăţii, fie ei clerici sau mireni, anunțând noi orizonturi și care doreau să sublinieze importanța rolului pe care îl aveau în societate. Cultura a devenit mai accesibilă.

Stilul arhitectural din Țara Românească a beneficiat de o trecere lină din secolul al XVII-lea în secolul al XVIII- lea. În majoritatea cazurilor bisericile au fost mai simple, alcătuite din naos, pronaos și altar în plan semicircular, dar în funcţie de donaţiile și dorinţele ctitorilor au existat și biserici mai mari, somptuoase, cu mai multe turle și minuţios decorate, în special în zonele cu o importanţă mai mare. Deosebite în această perioadă sunt picturile exterioare cu care au fost împodobite bisericile din această zonă, la început cu o întindere mai mică, apoi pe întreaga suprafaţă. Alături de biserici și de iconografia specifică a fost analizată pe scurt și arhitectura laică cu locuințele construite în acele vremuri. O parte din acest capitol a fost rezervată zugravilor acestui secol unde se observă mai multe probleme interesante.

Cea de a doua parte a capitolului, este aceea rezervată ctitorilor și ctitoriilor construite de aceștia. Am enumerat un număr impresionat de biserici, 280, sub formă de tabel. Dintre acestea, unele nu mai există sau sunt foarte deteriorate, dar multe încă se află în stare bună, fiind mai bine sau mai puţin inspirat renovate de-a lungul vremurilor. Se evidenţiază cinci categorii de ctitori: clerici de rang înalt, clerici, preoţi sau monahi fără funcții deosebite, clerici și mireni, mireni înstăriţi, și mireni, oameni ai locului care s-au asociat pentru a construi biserici. Din toate aceste categorii au fost date exemple în prezenta cercetare. Aceste lăcașuri frumoase și valoroase pot fi cercetate pe viitor de către specialiști. Se poate crea o întreagă lucrare pe această temă, dovedindu-se un subiect incitant și mereu proaspăt, care merită studiat.

În cel de-al treilea capitol am amintit, în primul rând, despre semnificaţiile icoanelor, cum este icoana interpretată din punct de vedere al dogmelor teologice și ce înseamnă ea pentru credincios. Arta creștină este o artă bazată pe Evanghelii, pe sfinți și pe învățăturile creștine. O altă parte a fost rezervată canoanelor picturii bisericești, deoarece pentru a picta icoane se folosesc anumite atitudini, scheme compoziţionale, culori sau perspective. Din colecţia de artă veche românească a Muzeului Judeţean Aurelian Sacerdoţeanu Vâlcea au fost alese 95 de lucrări, dintre care 66 de piese din secolul al XVIII-lea și 29 de piese din secolul al XIX-lea.

Icoanele au fost grupate în tabele pe ateliere, pe teme iconografice și pe autori. Piesele alese cuprind 42 de teme diferite, reprezentând uși împărătești, icoane împărătești, icoane prăznicare sau făcând parte din ciclul apostolilor, dar și câteva lucrări mai deosebite cum ar fi un Pomelnic zugrăvit sau Evanghelistul Ioan, fragment sculptat din ansamblul Răstignirea de pe coronamentul iconostasului. Dacă ne referim la ateliere, s-a observat că din mediul atelierului din Pietrari, muzeul vâlcean deţine un număr de 30 de lucrări diferite (icoane împărătești sau prăznicare etc.), incluzând o pereche de uși împărătești frumoase, registrul apostolilor aproape complet de la una din bisericile din Pietrari (nouă piese), alături de alte icoane. Din atelierul de la Costești provin șaisprezece lucrări, toate speciale. Trei zugravi au semnat șase dintre acestea. În colecţia muzeului există și o icoană, un Dodecaortion provenind din atelierul de la Teiuș. Dintre pictori remarcăm în colecţia Muzeului Judeţean Aurelian Sacerdoţeanu Vâlcea un reprezentat al atelierului din Costești, Tudor Zugrav, de la care s-au păstrat patru lucrări. Tot din atelierul de la Costești, s-au păstrat două icoane de la Dimitrie Zugrav. Cei doi au lucrat împreună la biserica din Mierlești Bărbătești, biserică pe care am descris-o în amănunt. Câte o lucrare s-a păstrat de la Nicolae Zugrav, Pantelimon Zugrav și Gheorghe Zugrav. În total numărăm cinci pictori care au realizat nouă lucrări. Toate aceste probleme au fost lămurite prin descrierea amănunţită a fiecărei piese în parte în catalogul care cuprinde cea mai mare parte din lucrare.

Lucrările din colecţia Muzeului Judeţean Aurelian Sacerdoţeanu Vâlcea ne dezvăluie convingător atmosfera artei Ţării Românești cu particularităţile sale, cu lucrări ce duc mai departe școala epocii brâncovenești, cu lucrări influenţate de arta populară sau de diverse zone artistice și cu lucrări semnate de artiștii vremii. Prin studiul acestor icoane se pot observa tendinţele generale din arta vremii, se pot face afirmaţii plauzibile și se pot confirma relatările cercetătorilor în domeniu. Dacă ne referim la scopul principal urmărit, acesta este îmbogăţirea cunoștinţelor asupra temei de cercetare alese. Tema își propune să surprindă mentalităţile, realizările și atmosfera epocii. Nu avem pretenţia de a epuiza acest subiect vast, asupra lui putându-se scrie multe pagini, însă dorim să relevăm anumite aspecte care să ajute pe cei interesaţi în studiile lor. Până în prezent au fost cercetate bisericile din această perioadă, ele fiind descrise și pisaniile lor transcrise și traduse. În teza noastră au fost completate numeroase date și au fost publicate icoane care nu au intrat în circuitul științific până în acest moment. Realizările artistice cu totul deosebite din zona Vâlcii, care au avut un puternic impact asupra evoluției artei din Țara Românească și Transilvania în secolul al XVIII-lea, au trezit și vor trezi interesul specialiștilor și publicului larg din țară și străinătate.

Dr. Scrociob (Mirea) Diana