Curge, Oltule, prin mine!

Motto:

Satul a fost partea de ţărănat

a devenirii mele iar Oltul, leagănul ei.

Făgăraş, păduri de fag, Munţi, pâraielor vechi prag, Numai timpul te conţine, Curge, Oltule, prin mine!

Semeţit peste Carpaţi, Fii-ţi fii de pileaţi,

Numai nori pe cer cerine, Curge, Oltule, prin mine!

Rid în glie adâncit, Cale către infinit,

Leagăn blând de sârg şi bine, Curge, Oltule, prin mine!

***

Sfânt în piept, Ardealul

Am rătăcit pe mii de căi străine

Dar, ori de câte ori treceam Predealul, M-a întărit în truda spre mai bine,

Să port cu mine, sfânt în piept, Ardealul.

Acel ceva simţeam că-mi aparţine! De câte ori mă clătina realul,

Am evitat situaţii caudine,

Purtând cu mine, sfânt în piept, Ardealul.

Vor nemuri, smeriţi, peste cerine, Aflând în universuri arealul,

Cei dăruiţi prin naştere, ca mine,

Să poarte pururi, sfânt în piept, Ardealul. 10.02.2017

***

Alutus

Lui nu i-am spus: mă alungase timpul, Furându-mi nedorita despărţire,

Dar l-am păstrat ca sacră tăinuire A ţării Tula, râu lângă Olimpul De creator zidit, un stei pe zare

Şi-o palmă de pământ de El sfinţită, O Atlantidă-n veci împărăţită

Prin veşnicia apei curgătoare.

Mă-ntorc din când în când să mă inunde Cu basm ştiut doar de străbuni şi astru, Pe maluri străjuite de jugastru,

Să-i tălmăcesc tăcerile din unde.

– Pe locul tău, şedea pe vremi, Troianul! Eroul Atlas, uriaşul care

A sprijinit Pământul pe spinare.

Iar la doi paşi, spre munte, stă divanul

Minervei, loc prea mândru de odihnă, Zeiţa niciodată temătoare.

Mergea-n Munţii Perşani la vânătoare, Iar seara-şi dobândea clipa de tihnă.

Sus peste deal e Şona. Guguieţii-s Case de veci frumoaselor lui fete, Deplânse-n primăveri de violete, Prin lacrimi reci din roua dimineţii.

Târziu, câmpia unduia cu macii Pătând cu sângeria floare grâul Ce-a străjuit, peste milenii, râul De apă vie, leagăn pentru dacii Învederaţi stăpâni peste grădina Întinsă împrejur sub Axa Lumii, Stăpâni pe ei şi rodnicia humii,

Iar ţie, drepţi strămoşi şi rădăcina!