Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia”

Ion Soare: de la aniversare, 26 octombrie 1941 – la comemorare, 5 noiembrie 2020

Apărută în anul 2004, la Editura Scrisul Românesc, din Craiova, lucrarea „Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia” este un „studiu paleografic și lingvistic”, prefațat de „cercetătorul slavist”, academicianul Gheorghe Mihăilă și reprezintă, totodată, și teza de doctorat a cercetătorului Ion Soare. Lucrarea se oprește asupra a 30 de documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia, datate între anii 1478-1648, de-a lungul a 170 de ani (9-Dolj, 5 Gorj, 1-Olt, 15-Vâlcea). Documentele înfățișează „aspecte privitoare la dezvoltarea feudalismului în Țările Române: relațiile dintre diferite clase și categorii sociale, evoluția economică a Țării Românești… vechiul drept românesc… informații utile privitoare la… sigilografie, heraldică, genealogie, cronologie… îndeosebi, paleografie” (p. 7). Autorul precizează că: „24 sunt inedite sau mai puțin cunoscute”… și „6 documente editate” (p. 172).

Referitor la suportul acestor documente, autorul menționează că 28 sunt scrise pe pergament și două pe hârtie, printre care și cel mai vechi, datat 20 mai 1478 (p. 15 și 172). De asemenea, analizând semnele de validare ale documentelor, autorul notează: „Se poate trage concluzia că toate hrisoavele prezentate sunt autentice” (p. 15). Pentru facilitarea înțelegerii lucrării, autorul a găsit de cuviință să aducă precizări privind abrevierile întâlnite în documentele studiate și prezentate, cât și asupra grafiei acestora, remarcând faptul că „grafia unor documente este mai puțin îngrijită decât aceea a textelor de cult” (pp. 15-31).

În capitolul „Studiu lingvistic”, autorul analizează documentele din punct de vedere fonetic și precizează că slavona folosită la redactarea lor are „o puternică influență a lim- bii române din perioadele în care au fost scrise” (p. 32). Din punct de vedere morfologic, Ion Soare remarcă: „Păstrarea, în cadrul tuturor părților de vorbire… a unor foneme din limba slavă veche, în paralel cu trăsături noi… cu particularitățile slavonei românești” (p. 39). Analizând „Sintaxa documentelor”, cercetătorul constată că: „Propozițiile și frazele documentelor conservă, de cele mai multe ori, modul de alcătuire a propozițiilor și fra- zelor din limba română a perioadei în care au fost scrise” și „nu pun probleme deosebite de traducere” (p. 96). O altă constatare a cercetătorului este că: „Baza lexicului acestor documente slavo-române o constituie vocabulele mediobulgare, «moștenitoarea» de bază a limbii slave vechi. Peste acestea, s-a adăugat un număr relativ mare de elemente sârbocroate, dar și de alte origini. Limba română își aduce, de asemenea, o însemnată contribuție la diversificarea și îmbogățirea vocabularului acestor documente” (p. 101). Analizând „Structura morfologică și categorială a lexicului”, constată că: „O serie de substantive proprii… amintesc de vechea onomastică slavă, altele sunt bulgărești sau sârbești (multe dintre acestea pătrunse și în onomastica românească în calitate de… antroponime… toponime)” (p. 133); adjectivele aparțin „la fondul lexical vechi slav” (p. 134); „majoritatea verbelor… provin din limba slavă veche sau din mediobulgară” (idem). Tot aici este analizată și influența sârbocroată (p. 135). De asemenea, este acordată atenția cuvenită prezenței elementelor lexicale românești, „care conferă slavonei românești individualitate” (p.137).În încheierea scurtei noastre prezentări ne vom referi la concluziile autorului, și anume:

  • de la cel mai vechi document, 20 mai 1478, (aflat la Rm. Vâlcea) în care „limba utilizată de scriitorul actului este mai apropiată de «canoanele» slavei vechi… urmărind cronologia celorlalte .. influențele exercitate de limba română sunt progresive” (p. 287);
  • „cu cât ne apropiem de jumătatea a doua a secolului al XVII-lea, influențele și elementele românești cresc în număr și amploare” (p. 288);
  • „în secolul al XVII-lea,… slavona va ceda locul limbii române… Ca un fel de com- pensație, alfabetul chirilic… va mai fi utilizat de români încă aproximativ două secole” (ibidem).

Încercând o concluzie personală, acest studiu se adresează mai mult cercetătorilor, slavoniștilor. Pentru ceilalți cititorii, lucrarea le oferă o nouă perspectivă asupra istoriei, cea care reiese din studiul documentelor prezentate și evoluția limbii române. De asemenea, cititorii obișnuiți, dar și istoricii își vor clarifica etimologiile multor antroponime ori toponime. Chiar dacă nu este o carte de învățat pe de rost, este o carte plină de învățăminte.

Noiembrie 2023, Mihai Călugărițoiu

Material prezentat la: Memorialul „Prof. dr. Ion Soare (1941-2020)”, marți, 14 noiem- brie 2023, ora 11.30, la Serviciul Județean Vâlcea al Arhivelor Naționale, Râmnicu-Vâlcea