Florian Silișteanu

Volume publicate:

Florian Silișteanu

• # Cearta cu umbra – poezie – Editura Calende – 1998;
• # Meseria de martor – de la mineriadă pe frontul din Iugoslavia – reportaj- Editura Paralela 45 – 2000;
• # Nunta de semne – poezie – cu o prefață de Adam Puslojić – Editura SemnE – 2004;
• # Fratele meu, Dumnezeu – poeme de dragoste – Editura SemnE – iulie 2006;
• # Pământ nicăieri – poezie – mai 2008, Editura SemnE, (14 noiembrie 2009 – Premiul de excelență – Cartea anului – pentru volumul de versuri Pământ nicăieri, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Pitești).
• # Seraphim – bird’s exchange Serafim – schimbul de pasăre (ediție bilingvă), Reflection Publishing – 2014, California, USA. Traducere în limba engleză de Procopie Clonțea.

Prezent în:

• # Antologia Orient-Occident 2000 # Vir- tualia 2004, 2005, 2006, Iași;
• # Antologia Ultima generație, primul val
• ro, editată de Biblioteca Muzeului Literaturii Române în 2005.

În august 2011 alăturăm apariția în două antologii internaționale: Antologia festiva- lului internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș”, 2011, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, zei și zile și Antologia Arthgothica 2011, Editura A.T.U, Sibiu # Dicționar biobibliografic – Scriitori, publiciști, folcloriști.

• # Antologia Artgothica / Sibiu 2012. (Mai multe premii naționale pentru repor- taj, altele pentru poezie, peste 3 mii de ar- ticole publicate în presă locală și națională)
• Premiat de Academia de prietenie sâr- bo-română în aprilie 2004).

Fondator al publicațiilor:

• săptămânalul MANIFESTUL ROMÂN
• VOCEA ROMILOR
• ZIARUL DE LA SAT

Realizator:

• concept festival de muzică – Festivalul muzical Curierul Zilei (toate edițiile până în 2011), în parteneriat cu trustul de presă Curierul Zilei.
• Owner Art of Freedom LLC – postul de radio online radioteiubesc.com cu sediul în Sacramento, California, Statele Unite ale Americii.

Corespondent de război în Iugoslavia – am trăit și pătimit bombardamentele în Kra- gujevac; am fost pentru aceasta răsplătit cu onoruri; am fost stegar al Revoluției româ- ne.

Reporter special la cotidianul Curierul Zilei, până în anul 2013. Din jumătatea lui august 2007 reporter în emisiunea lui Christian Sabbagh la Prima TV – 112 Po- liția în acțiune… până prin 10 septembrie. Member Federation of Journalists – cu se- diu la Brussels.

Semnatar al rubricii de poezie – „Din cana cu păsări” (în revista de cultură Argeș).

• în restul timpului, pe care dumneavoastră îl măsurați, sunt om liber…
• din 5 iunie 2007 membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 

florile

florile se strâng să muște din pământul nou mâinile săpând adânc în aer slute în sudoarea lor caută adună plâng

zorile în crâng

se întoarce de la câmp îngerul semănător iar îl dor picioarele

se așază strigă tace caută adună plânge n-are aripi

strânge

florile a doua zi mai flămânde sunt mâinile căzute-n aripi sprijină pământul caută lumină

gândul

Kragujevac sâmbătă 23 iunie

 

# cântec

azi-noapte a fost mai frig ca niciodată crăpa lumina-n candela de ger

se-ngrămădeau toți sfinții pe la poartă să-i las să intre și pe ei în cer

o văd pe mama cum plânge și suspină ține în mâini aproape înghețat sufletul meu

calcă încet zăpada ce doare spre colină sorbind în taină din lacrima lui Dumnezeu

urcușul pare să sfârșească anul

ca de cleștar un abur urcă tot mai sus printre lumini înfrigurând Crăciunul și eu tot singur la masă cu IISUS

17 spre 18 decembrie 2019

undeva în Anglia

 

taină

veni îngerul cu barca și în ea cu Dumnezeu

să ne ducă într-o crâșmă și să bem doar El și eu

prima zi și-a doua rouă am tăcut greieri în două apoi nouă nopți la rând

le-am aprins lumini în gând

până când Doamne să bem?

– până când va fi lumină! și-am băut o zi și-o noapte trandafirii din grădină

28 iulie 2017 la Sulina, Tulcea

 

arșița

arșița e doar atunci când e frig în Dumnezeu arșița e ca icoana – plânge ea să nu plâng eu arșița e o distanță care nu mai are casă

arșiță și mamei mele cât i-a fost tatei mireasă

arșiță e sorei mele care tace să împartă arșiță un înger gata care-i orb din poartă-n poartă

arșița a fost cândva altă arșiță și ea până să îi plece lumii până să o mânce cânii

arșița e dorul care mușcă dintr-un măr arșiță ducând la gură setea apei dintr-un nor arșiță e ploaia care pune lacrima la muncă arșiță e cucul care cântă cucului în luncă

arșița e o zăpadă – vine de la Dumnezeu nu e frigul arșiță

arșița e o icoană când nu plânge să plâng eu

13 iunie 2016 undeva în deșertul din Arizona

 

 

câinele lui Dumnezeu

a venit azi-noapte-n sat câinele lui Dumnezeu era parcă dezlegat erai tu ori cred că eu

nu știu care-nfometat nu știu care doar lătrat a venit… și a plecat

câinele de om mușcat

maica mea nu mai era doar durea duminica eu eram copil de om și de măr de păr de pom eram parcă sărbătoare mâinilor clar-văzătoare ce-apucau neștiutoare îngerul de aripioare

Doamne iată te-aș ruga să mă lași puțin cândva dumicatul stelelor din taina inelelor

să mă lași să nu mă pierzi osului prin care vezi

și să strângi Doamne din dinți și să taci și să mă minți că se dau câinii la sfinți c-a turbat în om distanța

că un înger a rupt ața… ața pe care o ții… lumină

când o să vii

7 septembrie, Pitești, 2013

 

# cântec târziu

un ordin crunt și nemilos să fie la urgență internați numai poeți au pregătit siringi, au adus spirt și vitamine, un preot și prescură în tot spitalul se zugrăvea și se scoteau de prin pereți

foști doctori, clești și pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

era un du-te-vino, dădeau cu var, puneau cearceafuri, era o nebunie vorbeau în șoaptă spălau pe jos cu moartea cu timpul și cu viața până atunci nu mai văzuse nimeni un înger ce purta la gât o cheie

și se-ntrebau mărunt din buze ce va deschide și cui va măsura cu ața

au fost strigați pe rând, în ordinea distanței de prin cărți poeții erau beți de frunză și femeie, înfricoșați și singuri de nicăieri se auzeau cum suspinând se ridicau din morți

cerând luminii un chibrit, un strop de apă și-înfometate lingur

tabelul ca o listă pentru deportați mai mult cu unul peste poate

se-nghesuiau poeții printre frați cu poezia scrijelită-n coate

într-un târziu la toți ni s-a prescris rețeta un diagnostic tragic și absolut la fel

să ni se pună-n suflet cu pipeta un pic de vin și plin un portofel

un ordin crunt și nemilos să fie la urgență internați numai poeți au pregătit siringi, au adus spirt și vitamine, un preot și prescură în tot spitalul se zugrăvea și se scoteau de prin pereți

foști doctori, clești și pansamente, pe Dumnezeu legat la gură

marți 5 februarie 2019 – spitalul de urgență din Sibiu

 

# zugravul

azi m-am gândit să-i zugrăvesc lui Dumnezeu, pereții se întreceau să dea cu var, poeții

și se făcea că pe tavan era pictată, umbra mea mi se păruse doar, în locul meu, trăise – altcineva!

vopsea era, albastră, ceva nemaivăzut, era atât de colorată dar cerul nu putusem să-l acopăr niciodată

și mai era acolo parcă și o culoare galbenă spre roșu vopseam cu ea doar stelele când nu cânta cocoșu’

lucram în schimburi zi și noapte eram neobosit

doar eu și celălalt… zugravul meu de înger în care m-am trezit așa, pe când visam că mama chiar și ea

amesteca tăcând culorile din moartea mea

azi numai păsări ieri numai umbra unor vieți venise frigul vopseaua nu se mai lăsa mușcată de pereți

se pregătea să vină Dumnezeu acasă și noi zugravii eram în pauză la masă

la început când mă gândeam să îi vopsesc lui Dumnezeu pereții eu nu știam că-n ei sunt îngropați poeții

numai atunci l-am auzit pe unul dintre ei plângând am observat cum curge sânge din cuvânt

de nu știați, poeții plâng doar primăvara numai atunci când cineva le umple călimara cu zambile cu ghiocei cu păsărele mici

și nici să le lipească aripi nu poate nimeni cu lipici

de vreți să vină un zugrav la dumneavoastră-acasă tocmiți întâi cu Dumnezeu căci numai El ne lasă apoi, plecați la câmp

mergeți cu bine

nici-o vopsea din lume… nu vă vine!

azi m-am gândit să-i zugrăvesc lui Dumnezeu, pereții se întreceau să dea cu var, poeții

și se făcea că pe tavan era pictată, umbra mea

mi se păruse doar, în locul meu , murise – altcineva!

27 iulie 2015, Sacramento – USA

 

de despărțire

pe lama unui cuțit anotimpul răstignit

pe brazda din sărindar sălta lumii un gropar

– dau lumină cu-mprumut de n-aveți ceva mărunt (ea se stinge eu mă duc nu am cui să-i mai ajung)

pe lama unei idei juca îngerul la chei până când pe descuiate

a înfipt cuțitu-n spate porții care ne desparte

apoi

printre vii doar soarele îl mureau picioarele

5 mai 2020, într-un sat undeva lângă Londra

 

 

de dragoste

iubito mărită-te cu mine la oraș voi câștiga bănuți din poezie

iar tu vei vinde flori ca un ocnaș care-a ucis în îngeri cu simbrie

destul prin sat pe-acolo în tăcere cu câte unu-n chip de sfânt

vei fi doar una dintr-o listă care

va-mbătrâni pe-ascuns într-un cuvânt

iubito hai cu mine-n capitală

un tren va deraia în fluturi și în stele vom locui într-un palat dintr-o vocală

pe care Dumnezeu le tot amestecă-ntre ele

vom face nuntă poate că ultima de pe pământ sfârșitul lumii e în oameni – în noi doar o ninsoare inelul de pe deget – un nor – e doar un legământ că-n iarna mâinii mele și a ta zăpada nu mai doare

(17 august 2017 Pitești)

 

din pridvor și seaca lumii

dintre toate câte sunt, pietre pe pământ numai una este tare, piatra… care doare!

mama mea a fost și ea, piatră Domnului… cândva până m-a născut pe mine

vine Dumnezeu acasă

după El un înger șchiopătând de fulger și de lung de pieptănat aruncând pietre prin curți printre vii și printre sluți

– pietre băăăăăă, pietre măăăăă!

dar nimeni nu se apleacă, morții mele să petreacă!

dintre păsările toate numai tu cea mai aproape piatră care ne desparte

(29 iunie, Mănăstirea din Clinton, Michigan – USA)

 

 

sunt sfântul tău

Sunt sfântul tău i-am spus ieri unui înger iar el auzind aceasta și-a făcut o cruce mare mare cât toată distanța din care venim

Sunt sfântul tău i-am strigat în timpan unui greiere cu timpan iar acesta repede și-a strâns de prin iarbă distanța din care cânta

Sunt sfântul tău i-am șoptit unei vedenii dar aceasta când a auzit ce spun imediat a aprins chibritul distanței din care ardea

Sunt sfântul tău am spus blând și sonor mamei mele când nu mai era Sunt sfântul tău i-am chibzuit tatălui meu când nu mai era

Sunt sfântul tău i-am spus emoționat ieri iubitei mele dar ea în loc să mă sărute a născut repede cealaltă distanță

Sunt sfântul Tău Doamne i-am spus rugând sunt doar al tău Doamne iar Dânsul auzind aceasta a strigat după un înger să vină cu targa fiindcă a căzut din

icoane un sfânt

 

 

poemul care nu sfârșește

de departe se aude cum suspină Dumnezeu oamenii ies pe la porți

nu mai știi care sunt vii care ridicând din morți

își fac mare crucea – tot mai des uitată Domnul trece mai departe

poartă încuiată

 

 

de prin curți câinii dau să rupă lanțul cineva le aruncă dumicatul

se reped și mușcă împărțind păcatul

frigul iar dă semne înghețând târziul prin icoane îngeri făcând focul numai ea distanța scăpărând chibritul a aprins luminii ghicind cu ghiocul

Doamne nu mă mai certa am rupt din cămașa Ta

și-am șters lumii lacrima că m-am înrudit cu ea

23 decembrie 2015, Dallas, Texas – SUA

 

rugăciune

umbra m-ar tăia mărunt și m-ar face bucățele

până când spre nunta zilei s-a înstrăina cu ele

aș rămâne în sfârșit distanța din care-am sosit

ce-a-mpărțit cândva durere altădată numai miere

peste care a plâns mama când a-ntins Domnului cana

umbra a mușcat – ea fuge se cutremură pământul se zidește nou cuvântul

până când se naște pruncul

Doamne! iată te-aș ruga

să mă dai de înger să mă-ndepărtezi de fulger însetând de legătură ducând setea de la gură până s-ajungă acasă…

pasărea ca o mireasă

2 mai 2014, Mănăstirea Slănic

 

 

închisoarea poeților

există o închisoare a poeților din care nimeni niciodată n-a scăpat există printre păsări una măcar că niciodată n-a zburat

există printre îngeri unul măcar odată ne-nchinat

există printre oameni și oameni fericiți există sigur bucurie și printre necăjiți

există printre stele și stele căzătoare există printre ele aer care doare există patru anotimpuri pe pământ la ce folos de nu e pace pe pământ există printre ape setea care ne-a născut există sete care n-a băut există printre toate câte sunt ce nu se poate scrie în cuvânt

există lacrimă și dor de mama mea există tatălui ce l-am avut cândva există zi dar noaptea e tot zi atunci când nu e noapte-n fiecare zi

există umbra care se arată mereu-mereu pe drum într-o oglindă spartă există-ntotdeauna depărtare mereu când celălalt din tine moare

există rău și bine există cald și rece întotdeauna gata cineva să plece există-atât de multă ură și blestem încât va da pe dinafară bezna din infern există prietenie dar niciodată pân’ la capăt o tot încuie neputința cu un lacăt

există mai mereu o cheie pierdută distanța cu gura ei cusută există o închisoare a poeților din care numai unul a scăpat sunt eu…

sunt eu

sunt euuuuuuu

un înger dintre oameni

… lepădat

27 octombrie 2015, Sacramento, SUA