Moto: O persoană fără simţul umorului este ca o mașină fără arcuri. Este zdruncinată la fiecare pietricică de pe drum.

Dragă cetitorule (corect, gramatical, cititorule), dacă ești amorezat de epigramă, adică de această formă condensată de glumă, ajutată și de ușurinţa românilor de a potrivi sonor cuvintele, zis, mai pe românește, bășcălie cultă faţă de multiplele forme de manifestare ale comportamentului oamenilor, dar și al altor vieţuitoare, te îndemn să citești, recitești și chiar să memorezi, că n-ai să regreţi, epigramele magistratului Ion Micuţ din această carte „Suntem toţi cum este lumea”. A mai publicat, de-a lungul anilor, de când a lăsat roba de jurist, câteva cărţi, ultima fiind „Asaltul epigramelor”, la editura „Silviana”. Publică, de asemenea, lună de lună în revistele „Cultura Vâlceană”, „Povestea vorbei” și „Forumul vâlcean”, păstorite toate cele trei de maestrul Petre Simeon Cichirdan, scriitor, poet, publicist, dar mai ales sculptor talentat, precum și în revistele de umor din țară.

Îţi spun eu, dragă cititorule, că merită să înveţi pe dinafară epigramele magistratului șugubăţ și să le reciţi în anumite împrejurări și agape prietenești așa cum făcea Păstorel la vremea sa și mai nou Zarafu și Corbu. Să le reciţi, mai ales, și-n micul dar statornicului grup de amici, ce se întâlnesc la o cafea și un ceai. Întâlnirile sunt blagoslovite cu dărnicie de preotul Nicolae State-Burluși, om de bază al cetăţii Vâlcii, și secondat de Gheorghe Cărbunescu, Marian Pătrașcu, Eugen Petrescu, Dragoș Constantinescu, George Achim și alţi câţiva iubitori de frumos și schimb de vorbe înţelepte care zidesc. Cărbunescu Gogu, omul cu romanţele și reprezentantul Vâlcii în Moldova de peste Prut, chiar ar putea să pună pe note muzicale câteva din epigrame, iar Marian Pătrașcu, talentatul inginer chimist, care are peste 22 de inovaţii, chiar ar putea să descopere formulele chimice ale epigramelor și să le breveteze așa cum a mai brevetat și alte descoperiri. Ar da lovitura cu descoperirea formulei chimice a epigramei! Istoricul Eugen Petrescu le va include în istoria culturală a Vâlcii, iar matematicianul Dragoș Constantinescu, chitarist pasionat, poate să extragă rădăcina pătrată a poantelor și să le cânte apoi la chitară. Zic să dăm o mână de ajutor magistratului Ion Micuţ, talentat epigramist și să-i popularizăm creaţiile în cercurile concentrice în care ne mai facem veacul, nu ca tăietori de frunză, ci ca doinitori din frunză. Ion Micuţ în cartea ce o prezentăm ne arată că viaţa-i și ca o glumă foarte serioasă și încearcă să ne arate că anumiţi oameni sunt singuri deoarece construiesc ziduri în loc de poduri între ei. Tocmai de aceea Ion Micuţ încearcă și reușește, mai ales dacă-i citim cartea, să construiască poduri umane, nu ziduri. Ne sfătuiește să luminăm întunericul cu propria noastră lumină și că e bine să nu plantăm copacul tristeţii în inimile noastre, ci să recitim în fiecare dimineaţă Cartea bucuriei. Și această carte cu epigrame de real succes

„Suntem toţi cum este lumea” este o lucrare ce ne dăruiește în catrene bucuria.

Cartea este structurată în 3 capitole care respectă oarecum temele ce și le-a propus epigramistul, adică: omul, în general, femeia ca soţie și „prietenă” soţiei sale, fiului său, puturoșilor, proștilor, hoţilor, pungașilor, doctorilor, câtorva prieteni, (multe epigrame i le dedică lui Gogu Cărbunescu, arătând că epigramistul are și el slăbiciunile lui prietenești), politica, alegerile, parlamentul etc.

În cele peste 350 de epigrame găsești foarte multe parcă ieșite din călimara lui Păstorel, a lui Qintus, Corbu, a lui Zarafu, dar și a lui Nichi Ursei, președintele epigramiștilor vâlceni. Lăudabil și de remarcat e că, deși sunt atinse de aripa de talent a celor amintiţi, epigramele din această carte au amprenta „Made Ion Micuţ”. Este originală definiţia ce o dă epigramei în catrenul Definiţie: Am înţeles că epigrama/ E ca o praștie ce trage,/ Dar versul patru, mai cu seamă,/ Conţine geamul ce se sparge. Epigrama cu titlul Reţetă: Doctorul spre alcoolist:/ – Cum ficatul este praf,/ Du-te la epigramist/ Să îţi facă-un epitaf., precum și epigrama Tehnică: Un ceasornic ș-a luat,/ De firmă, cu certificat,/ Dar acele n-au indicat,/ Atunci când ceasul i-a sunat. Dacă ești cititor de epigrame imediat remarci că sunt ale magistratului Ion Micuţ și nu ale altui epigramist. Ironizează, cu talent, obiceiurile electorale cu zaiafeturi și mititei cum ar fi în epigramele: Demnitate naţională: Să nu le iasă a lor schemă,/ Noi le vom spune chiar și lor/ Că punem micul ca o stemă/ Și cu muștar pe tricolor.; Cod de maximă urgenţă: Răpind și micul românesc/ Din spaţiul nostru strămoșesc,/ Eliminaţi în mod brutal, /Un bun agent electoral. Tot cu talent ia în furca epigramei pe cei care scriu mult și prost: Moștenire literară: A scris și el vreo cinci volume, / Dar când din viaţă se va duce, / Îi va citi întreaga lume,/ Doar epitaful scris pe cruce. Îi ia în furcă și pe cârciumarii hoţi în:Vin de viaţă lungă: Când apă-n vin turna de zor,/ Un cârciumar fu prins în poză;/ Ș-a spus că ţine la popor/ Și îl ferește de ciroză.

Nu uită pe preotul Nicolae State-Burluși și pe Gogu Cărbunescu și le dedică epigramele: Avantajul prieteniei: Demult părintele Burluși/ Cu Cărbunescu-i bun amic/ Și iată, i-a promis acuși: La parastas nu-i ia nimic; Expatriatul Gh.Cărbunescu: Trecând printr-un moment mai greu,/ Dumnealui își schimbă sediu,/ Din România-n Chișinău, /Și vine-n Vâlcea în concediu; iar în epigrama Cu busuiocul adresează o rugăminte, bănuiesc, părintelui Burluși astfel: Popa astăzi vrea și-n crame/ Cu aghiazmă să stropească;/ Dar eu vreau să îmi sfinţească,/ Tomul meu cu epigrame. La lansarea cărţii sper că preotul Burluși o va face, depinde și de ce va pune pe masă autorul.

Nu uită epigramistul jurist nici dezastrul de la Roșia Montana, în epigrama Profitul românesc: Afacerea canadiană,/ Deschis-n Roșia Montana,/ Dislocă sate, munţi, păduri/ Și la schimb ne dă cianuri. Ia în tărbacă proștii în Simpatie literară: În viaţă acceptăm și proștii, / Că cei deștepţi sunt prea anoști,/ Că pentru ei s-au scris și drame/ Și multe mii de epigrame. Lingușitorii și cameleonii îi stigmatizează în Epigramistul de catifea: Epigramistul cel mai rău,/ Ce-n poante-și injectează sodă,/ Când la guvern e neamul său, / Transformă epigrama-n odă. Foarte bună e și epigrama În ciuda unora: Cum deseori mă scol devreme,/ Chiar dacă am sau nu probleme,/ Eu tot mă duc și trec prin piaţă,/ Dușmanii să mă vadă-n viaţă. La colţ îi pune și pe ciubucari în: Modernitate: Pe vremi le rezolvai pe toate,/ Precum știai să dai din coate;/ Dar astăzi s-a schimbat tipicul,/ Rezolvi problema doar cu plicul. Ia cu talent pulsul defectuos și la capitolul Sănătate în epigrama Ieșirea către veșnicie:Când tratamentul e vital,/ Se duc bolnavii la spital / Cu pijama, papuci și…plicul,/ și-acasă se întorc cu dricul. Și referindu-se tot la doctori: Un medic antialcoolic: M-am dus la domnul doctor Zeană,/ Cu ţuică într-o damigeană,/ Și el mi-a spus: ”Mersi, nu beau, / Dar plicul sigur o să-l iau”. Hazlie e și epigrama Epitaful unui chirurg: N-a fost un doctor prea dibaci, / Că pacienţii i-au murit, Și nici în iad n-a fost primit, / Că i-ar ucide și pe draci. Meteahna românească a delatorilor e arătată cu talent în epigrama: Fobie literară: Românii toţi sunt scriitori,/ Se-afirmă-n proză și în rime,/ Dar excelează prin scrisori/ Și în denunţuri anonime.

Magistratul Ion Micuţ recunoaște că el e capul familiei, dar nevasta sa e gâtul, în epigrama Puterea: Când m-am născut, destinul meu/ A fost prescris de Dumnezeu;/ Dar mai presus în viaţa asta,/ E ce va hotărî nevasta. Labirintul căsniciei îl sintetizează cu talent în epigrama Decalogul căsniciei: Iubire, nuntă, miere,/ Copii, mâncare, școală,/ Nepoţi, supraveghere,/ Medicamente, boală. Că și justiţia are corupţi o remarcă în epigrama La tribunal: Un magistru imparţial/ Aplică legea ca la carte,/ Nu protejează nici o parte,/ Ia de la toţi în mod egal.

Nu scapă de fierul înroșit al epigramei sale nici miniștrii corupţi (Ohoo! și câţi au fost!) în epigrama Un ministru la spital: Stomacul foarte rău îl doare,/ E balonat și are gaze,/ Dar doctorul văzu la raze: / Păduri, uzine și vapoare. Parlamentarii sunt puși în insectarul prostiei în epigrama Înaltul demnitar: Pe lista de partid intrat, /Deși avea puţină școală,/ El la Senat a demonstrat,/ Că și prostia-i genială.

E lăudabil faptul că Ion Micuţ alături de Nichi Ursei colindă, precum „Pianul călător”, mai la toate concursurile de epigrame din România și de fiecare dată se întorc cu premii. Aplică cu succes și talent ceea ce a spus Eleonor Ana Roosevelt, soţia președintelui U.S.A.:

„Minţile luminate discută idei; Minţile mediocre discută evenimente; Minţile mici discută oameni. Prin munca lor de creaţie discută idei”. Felicitări!

Ștefan I. Stăiculescu