Când mă întrebam de ce am întârziat atâta amar de ani apariția revistei „Vâlcea literară”, răspunsul care îmi venea imediat în minte era cu privire la finanțare. Nu aveam banii, sponsorizarea necesară.

Desigur, banii sunt importanți, tiparul e scump, sunt și alte cheltuieli, dar după aproape patru ani de apariție și tipărirea a 14 numere, ceea ce înseamnă vreo 1500 de pagini de literatură, mi-am dat seama că nu am pornit revista mai devreme pentru că nu știam ce poate face poetul Nicolae Nistor.

Prin 2018 sau 2019, m-am întâlnit cu Nicolae Nistor la o cafenea și am vorbit despre posibilitatea de a scoate prima revistă literară a Vâlcii din toate timpurile. Atunci, practic, prin introducerea în schemă a acestui om, căruia i-am propus să fie redactor – șef, a devenit viabil proiectul.

Muncește enorm, cu o pasiune despre care nici nu pot să detaliez fiindcă aș părea encomiastic. Competența sa de editor se vede la fiecare număr și crește.

Nicolae Nistor este sufletul revistei.

Nu, nu știe că aceste rânduri vor prefața prezentul număr. Sper să nu se supere, ba chiar să îi placă, fiindcă îi spun aici ceea ce nu i-am spus niciodată prin viu grai.

Mulțumim, suflete !