De curând, a apărut lucrarea Diortosiri a domnului Petru Pistol, la Rm. Vâlcea, Editura „Antim Ivireanul”, în anul 2023.

În „Cuvânt înainte”, la novissima carte, Diortosiri, „Petru Pistol, grămătic modern de limbi clasice (latină și greacă)” (p. 5), aduce îndreptări, corecturi unor texte viciate, prin „puterile cuvântului între confinii și dezmărginiri” (ibidem), combătând „reaua folosire a cuvintelor” (p. 7) și propunând „acordul între cuvânt și suflet” (p. 8). Oprindu-se și încercând să lămurească „Paternitatea incertă a cuvintelor mari” (pp. 15-19), universitarul Petru Pistol optează pentru „ideea circulației libere a produselor spirituale” (p. 18). De asemenea, Domnia Sa ne propune: „Acomodarea simțurilor la Adevăr” (p. 25) și recomandarea lui Lucrețiu, privind administrarea medicamentelor – amare, uneori – prin aplicarea, pe buza paharului, unui strat de miere (idem). Tot așa, autorul ne reamintește: „Avertismentul Sfântului Grigorie Teologul… «tot răul să ne fie învățătură, să nu neglijăm prinosul științei dobândite cu prețul suferinței noastre»” (p. 36). Îndemnându-ne: „Să vorbim despre ceea ce știm și să nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala” (p. 57), autorul aduce unele diortosiri/îndreptări/lămuriri unor parimii (proverbe, pilde, aforisme, cugetări, zicale, maxime, parabole), cum sunt: Alea iacta est, cunoscut ca „Zarurile au fost aruncate”, „ar trebui să traducem, ad litteram”, «zarul a fost aruncat» (p. 45); Et in Arcadia ego, „Și eu am fost în Arcadia”, ne propune „o altă tălmăcire: «Chiar și în Arcadia eu exist»”, luând în considerare „ținutul muntos… greu accesibil” al Arcadiei (p. 47); Habent sua fati libelli, „Cărțile au soarta lor”, „dar pro captu lectoris, «în funcție de receptarea lectorului»” (pp. 49-50); Tabula rasa, apelând la Tabula cerata (acoperită cu ceară) și apoi netezită pentru a fi refolosită, și „compararea tăbliței rase cu memoria” (p. 51); Carpe diem, „Bucută-te de ziua prezentă!”, este îndemnul lui Horațiu (65-8 î.Hr.), de la care s-a revendicat „varianta galiardică… pe care Evul Mediu a lăsat-o moștenire modernității” Gaudeamus igitur (p. 53). De remarcat, este aserțiunea Domniei Sale, referitoare la existența lui Ovidiu: „Măsura unei vieți poate fi dată și de suma cuvintelor de spirit care roiesc în jurul acelei vieți” (p. 62), găsind de cuviință să aducă lumină asupra speciilor gnomicului: proverb (expresie, învățătură morală), sentință, maximă, apoftegmă (frază celebră) (pp. 58-65).

Într-o vreme, când accesul la „Cartea cărților” ne-a fost restricționat, am fost tentați să acordăm paternitatea spuselor: «Cine nu e cu mine, e împotriva mea!», „dictatorului cu știință ticăloșită (I.V. Stalin, fostul seminarist)” și ne reamintește versetul biblic: Cine nu e cu mine, e împotriva mea, Luca, 11, 23; Matei, 12, 30, specificând că: Nu este același lucru când doi spun același lucru – Non idem est si duo dicunt idem! (pp. 66-68).

În „Cuvânt de întâmpinare” (pp. 91-100), oprindu-se asupra cărții domnului Gabriel Liiceanu: Isus al meu, Humanitas, București, 2020, Petru Pistol îl citează: „Important nu e să existe Dumnezeu… Important e că există Isus. E singurul exemplar în carne și oase al speciei umane în jurul căruia s-a creat cea mai frumoasă mitologie a lumii (apud G. L. – p. 70). „Îl avem pe Fiul și, din el, îl deducem pe Tatăl (apud G. L.- p. 78).” Din punctul de vedere al Domniei Sale, cartea lui Gabriel Liiceanu, Isus al meu, este „riguros alcătuită, insuflată rațional… Gratulând-o, dar distanțându-te, vei zice: Che bella voce!” (p. 97). Printre termenii lămuriți de autor se află și: fanum, templu, loc sacru; fanaticus, „insuflat de zei”, „inspirat”, dar și „furios” și profan, pro-fan, rămas în fața templului, necunoscător al misterului, și regretul Domniei Sale că, în timp, „vocabula fanatic a cedat însă din ansamblul lingvistic și de sensuri… reducându-se la fan = admirator entuziast” (p. 171). În concluzie, cartea universitarului Petru Pistol, Diortosiri, ne propune și aduce intus legere = înțelegere, „citire din interior” (p. 232) asupra mai multor opere, „spre limpezire de sens” (p. 181). Respectându-i alegerea: Horas non numero nisi serenas – Nu număr decât orele senine (pp. 116-117), îi dorim: Să aibă parte de serenitate!

19 februarie 2024, Mihai Călugărițoiu