PSEUDOSIMETRIE

Azi ninge pentru prima dată simetric.

Păpușile de ceară își scutură rochițele în lumina vitrinelor, într-un dans angelic,

iar Dumnezeu zâmbește după fiecare fulg cernut.

Îți scriu în cuvintele mele rebele cu inima-os fixată-n suflet

una dintre scrisori.

Mă las topit în toți nămeții,

ca să îți arăt de câte ori mi-ai lipsit. Oamenii încep să fie nămeți mai mari, se plimbă unii pe lângă alții

la fel de reci și de retrași în iarna lor.

 

AJUN RITUALIC

Alergăm ziua cu fluturi, pun cafea în așternuturi și din cești sorbim pereți, iar din cer ninge scaieți. Din pământ crește zăpadă și îngheață până-n stradă, iar în casă pe-un perete, priponit pe un burete,

un tablou cu patru bouri. Este șef la bibelouri Elefantul din vitrină*;

dă șah-mat la balerină.

Ia-mă, mamă, de mă scaldă, în copaie cu lumină,

să m-adormi, că sunt cuminte, într-un leagăn de cuvinte.

Fă-mă iarnă peste

lună

și să-mi uzi la rădăcină gerul îndulcit cu soare, despărțirea care doare,

iar sub cap să-mi pui ca pernă un nămete de lucernă.

Dragostea ne-a dat de veste. Astă seară, cum îți este?

O să-ți bată-n ușă, oare, Moșul, ca să-ți dea o floare?

 

BIZANȚ!

O casă albă cu dale de fier… Țipă în noapte strigoi și mister, ferestre căscate către nimic femei tăinuiesc, bocind în cuțit.

O curte pavată cu piatra pustie

și-ascunde pleoapa și nimeni nu știe, că ritmic sub ea plânge și zace

o lume pierdută, zidită-n sicrie!

 

DOR…

Mă arde depărtarea și ultimul sărut, pierdut printre albul cearșeafului mut, șoapte ce încă îmi umblă prin minte, unicorni în herghelii imense,

topindu-se-n apusuri create de noi. Mi-e dor să te ating,

să-ți simt în palme sânul fierbinte și, amețit, să aud printre suspine iubirea ce iese șuvoi.