lunatecă

atâta cer la liber deasupra noastră şi totuşi cineva

s-a gândit să împăturească luna tu miroşi a iarbă

proaspăt cosită privegheată de lună şi

spălată de roua dimineţilor cândva vei mirosi

a flori de fân

 

geneză

noi ne iubim ştiind că dumnezeu a creat duminica în loc să

se odihnească aşa cum în loc să iubească liniştea a creat femeia

noi ne iubim ştiind că păsările zboară şi uneori cântă

că pământul dă roade şi apa e udă

noi ne iubim?

 

taj mahal

când simţi nevoia să crezi în ceva trebuie să ştii

să-ţi alegi cum trebuie dumnezeul în care

să crezi

nebunia a dat foc romei alcoolul l-a inventat

pe al capone

iisus a fost răstignit cezar înjunghiat

şi întotdeauna

a existat şi o femeie pe acolo

o femeie ce

a provocat războaie a născut religii

şi a clădit temple

ca orice alt dumnezeu chiar dacă cel mai frumos templu al iubirii

este unul funerar

 

pastel

sufletul meu rătăceşte prin ploaie

şi niciun curcubeu să-i danseze

am pete de toamnă pe suflet

un fel de pedigree al ratării înfăţişate

sub aura autoflagelării şi nicio frunză

nu se sacrifice

 

morgana

îmi beau tăcerea din paharul în care nu încap cuvinte privirea mi-e-mpăienjenită de gânduri fără leac

iau nori în pumn şi-i storc de sete

când luna luminează alte ceruri mi-e interzisă renunţarea strâng versuri în căuşul palmei şi mai adun în suflet

înc-o noapte