SCRISORI DIN SINGURĂTATE

Astăzi, voi căuta luminile ascunse-n candelabre,

Rugile păstrate în altare,

Rozele întârziate pe sânii tăi,

Ale gurii tale nestemate,

Şi chipul tău, cel desenat pe geam,

În sanctuarul cald şi nepătat!

Cafeaua aburindă în nopţile ploioase,

Freamătul coapsei de mătase,

Iubirile fumegânde sub felinare,

ubirea ta plecată într-o zare!

Astăzi, în târg, voi vinde crizanteme,

Parfum de sentimente şi plăceri eterne!

Voi trece des pe acelaşi cheu,

Sperând să crezi în ce nu cred eu!

Bătut de vânt, ca un nătâng,

Scrisorile mă fac să plâng!

Aştept să îmblânzească marea

Chemarea ta şi scrisoarea!

 

 

 

 

POEM CU NOI CARE SUNTEM PLECAȚI DEMULT

Iubito, nu înțelegi că despărțirea

apasă disperată pe clopotele reci,

iar noi cu sufletele stinse topim

pe piatră poveşti ce vor rămâne în noi

când drumul rătăcirii tale se înfundă

în răsturnata ceaşca tristă de cafea,

eu mai aştept să revenim în lume

pe urmele făcute când viața ne dorea

pătrunde în sufletu-mi care te doare,

în lumea noastră de copaci cu vise,

mansarda unde noi ne păcăleam

inventând jocuri de iubire nepermise…

Este atâta frig în locul nostru sacru

în care cad pereții de atâtea lacrimi

şi bate vântul cu frig şi cu uitare…

Pe crucea noastră florile au adormit

cu fiecare anotimp ce ne apasă,

va creşte iarba pe reavănul pământ, i

ar noi vom fi statuile din piața

unde îndrăgostiții vor face legământ

să nu se piardă niciodată-n vânt

poveştile ce pleacă triste în pământ…

 

 

 

 

 

TERAPIA TORSULUI DE PISIC

pisicul meu mă iubeşte

indiferent ce cuvinte rostesc în gând

el mă aprobă

şi stă cocoțat pe inima mea ca un fular

uneori nu ştiu cine vorbeşte din mine

viața este o toarcere de fericire

o terapie pentru zilele noastre

ce se îndreaptă cândva spre sfârşire

liniştea care merge prin casă

se leagănă în nopțile de veghe

el este străjerul care nu crede

că nemurirea este cioc de noapte

şi face cercuri să te păstreze

în ceasurile înalte

când ai plecat în somn spre astre

un film la care mă priveşte

şi apoi stă aşezat pe capul meu

care nu doarme

privind imaginile care pleacă din mine

departe…

 

 

 

 

 

O STEA DANSÂND

Voi sfârşi la magazia de vechituri

aşteptând să urc într-o caleaşcă

alături de iubirea mea iluzorie

hainele inutile

le fac cadou pe un leu

celor care vor să dea bine

care au timp…

coconii nemuriri

ascunşi în lacul albastru

prea înalt să-l urce cineva

unde resemnații de la bază,

aplaudă pe cel

care a reuşit dintre noi

El ne poate izbăvi…

sortez hainele

golesc buzunarele de invitații

şi bănuți uitați

scot cartea mea de muncă expirată

paşaport pentru ascensiunea finală

acolo voi înota în albastrul stelelor

ultima baie

ultimul parfum

şi nimeni nu ştie dacă plâng

voi fi şi eu o stea dansând

 

 

 

 

 

AMNEZIC DUPĂ RĂZBOI

Omul ținea minte numai cifrele

străzilor, blocurilor…

Avea număr pe cardul de pensionar,

alt număr pe cardul de sănătate,

şi zarurile la el

de la jocul de table-ruleta lui imaginară

la care spera să câştige

Se săturase de orele suplimentare

la plimbat banii între bancomat şi bancă…

 

Apoi cozile şi plimbarea de dimineață în market

cu aparatul de fotografiat,

O pasiune pe stomacul gol

să înrămeze alimente nepermise,

în fiecare zi era militarul care trăgea o linie

pe peretele vieții,

aşteptând liberarea,

în paşi de front

 

 

 

 

 

FREMĂTÂND OBOSITĂ

Nici eu nu plâng, nici tu nu fugi

de plictiseala nopților lungi,

De ce ascunde noaptea asta tristă,

de parcă afară lume nu există.

Te plictiseşti de mine fără să dezlegi

jurământul în care nu mai crezi.

Se schimbă zilele de iarnă pură,

când fulgii de zăpadă prind ură,

când apele înghețate tac,

ce căprioară mai stă-n țarc?

Şi nu ajung nici florile de iarnă

să mai refacă lacrimile în palmă.

Nici tu nu plângi, nici eu nu fug,

speranțele sunt ferecate-n fulg.

Doamne, ce drum în întuneric

pe străzile cu lampadare stinse

unde aleargă singurătatea în frig,

eu nici când eşti aici, nu strig.

Indiferența ta mă sfâşie de moarte,

iar şoaptele sughit în noapte.

Tu eşti aici, dar eşti departe,

pare că Luna ne desparte.

Ea stă ascunsă în întunericul din noapte,

unde doar ochii mei lucesc departe,

tu dormi asemeni unui înger trist, i

ar trupul meu de tine încă-i neatins!