Fug de realitate

Intru sub cămaşa ta de lord

Plină de convenienţe,

De un alb de trei ori mai exact

Decât bate orologiul în perete

Fiecare cui al anilor.

Pereţii se umplu de urmele lor,

Ciurul format pierde motivaţia spirituală.

Cât despre dragoste?

E pagina pe care nu se scrie nimic.

Nimeni nu are atâta îngăduinţă

Cu sinele său, încât să-l pună în ramă,

Oricine să se recunoască în el.

 

Îngerii noştri bat mingea

Împreună cu ceilalţi îngeri,

Doar că liberul arbitru lipseşte.

Nimeni nu le remunerează,

În bile albe, prezenţa,

Pentru a stabili echipa câştigătoare,

 

Cu idei ce nu simt durerea prezentului

Și nu fac în cursa lui

O exagerată/neavenită

Pauză existenţială.

 

 

 

Așa cum se cuvine

Cel mai surprinzător lucru

E să te trezeşti de dimineaţă

Și să constaţi că ai fost buzunărit,

Din ce aveai, nu ţi-a rămas nimic.

Stelele şi luna au intrat în posesia nu ştiu cui,

Pentru că, la faţă, nu l-ai văzut,

Decoraţiile aflate pe piept au fost atrase

De magnetul unei inimi necunoscute,

Nimeni nu i-a reţinut chipul

Pentru a o putea interoga.

 

(Nu!) mai bine moartea!

Mai bine moartea (Nu!)

 

Viaţa ai îmbrăcat-o în dungi,

Când negre, când roz,

Cum ai îmbrăca moartea (niciodată!),

Nici motivul de-a dispărea din tine însuţi,

Când bat clopotele în urechi de ceară,

Acolo unde se topesc sunetele veştilor triste.

 

Ce ai pierdut din buzunare,

E bun pierdut!

Poţi trece printre degetele gândurilor

Ce-a mai rămas.

De multe ori, nu!

Nici da

Aşa cum se cuvine!

 

 

 

nuanţe

nimeni nu poate susţine

că nuanţa cu aromă de cafea

e servită doar de îngerul său

şi nu de chelneriţa

care se apropie de gloria nopţii

pentru a face un tatuaj exotic

 

cu vârful pixului

pe umerii unui vers de dragoste

precum şi pe trupul de abanos al reginei

stăpâna continentului de dincolo de sine

din registrul frumuseţii universale

colecţia “splendori”

unde niciun ochi nu face

în mod responsabil

trierea îngerilor personali

care şi-au ales cea mai veche meserie

cea de bodyguarzi

acum nimeni nu-i mai angajează

nu contribuie în mod firesc

la bunăstarea lor

toţi suspină după regina neagră

ce îşi completează zestrea

cu veşmintele aurii

ale spiritelor ce au uitat

notele unor melodii sinucigaşe

în sângele lor

 

 

 

cât să poţi iubi toţi morţii

cât să poţi iubi toţi morţii

doar atât faci pasul din lateral

înlăuntrul tău

să-i aţâţi

să-i frămânţi între degete

pe aceşti omuleţi de lut

timp în care sunt strigaţi în catalog

următorii morţi

ce stau acum la masa de nuntă

vorbindu-i de bine

pe morţii încă nenăscuţi

 

simţi nevoia să-i încălzeşti

să faci un act de caritate

folosind drept cuib de ospeţie

propriu-ţi suflet

 

 

 

în veșminte gri

un prezent bizar

mă îmbracă în veşminte gri

oare câte molii şi câte iubirii

se ascund între fibrele ţesăturii

cine se simte îmbujorat de căldura sa

iubirile sunt acea chintă roială

rămasă pe mâna tâlharilor

doar moliile fac galerii

pentru ecoul melodiilor

în care plâng anii rămaşi,

pentru ziua de mâine

 

 

 

neoficial

simt hora mâinii tale în jurul taliei

cu chiuiturile aflate sub vârfurile unghiilor

oficial

pe făgaşul albastru nu trece nimeni

dintre cei care ar dori să plece acasă

la propriile familii

simţindu-se mai siguri şi sănătoşi

în verdele lor

atunci când semnează contractul

cu propriul viitor

în faţa tuturor martorilor

al căror murmur de admiraţie

seamănă cu o sentinţă

 

 

 

un încotro există

uneori mă mir de viaţa mea

de tabloul cu barbă al sângelui său

de îngerul care îi locuieşte turnul de fildeş

 

atunci când adoarme

vine viscolul negru

ca gândul celui mai bun prieten

din care până la final

nu va rămâne decât un punct

cel cu motorul stricat

şi-o dâră fragmentată de fum

 

şi totuşi un încotro există

un sens indicat de mâna lui Dumnezeu

cea care pregăteşte drumul

şi ascunde acul iubirii

în carul cu fân

 

 

 

 

pânza lumii

pânza lumii se măsoară cu cotul

cât să ajungă pentru toate suferinţele

pentru toate plenitudinile

şi pentru a pansa cerbii împuşcaţi

de vânătorul nevrednic de vânatul său

 

ziua de mâine este reprezentată altfel

sunetul de corn sugerează

apropierea celui vânat

iar viaţa ta ca la carte

se preschimbă în destinul său

cu o vârstă mai mare

precum condurul de aur

ce inconştient

de valoarea pe care o ai

te va pierde

 

 

 

numărul norocos

sub fiecare picior al mesei

se află un număr

sub piciorul drept

se află numărul norocos

cu acest câştig

ai putea deschide uşa ochilor clarvăzători

ce ţi-ar putea vorbi şoptit

în felul cum numai fericirea îţi poate vorbi

încât să nu mai depinzi de nimeni

să scoţi dintre cărţile de joc

craiul de ghindă

recomandându-i mersul tiptil

până la dama de cupă

pentru a o atinge şi-ai lua partea

atunci când greşeşte

când nu e conştientă

de titlul de nobleţe purtat