clepsidră
domină în întuneric
o marionetă încâlcită în sfori de imaturitate şi cuvinte expirate
într-o clepsidră se sufocă nerăbdarea
ce îngheață sufletul şi se sparge rănind intern plăcerea
rădăcini arse de improbabilitate construiesc licoarea singurătăţii
deşi aspre, fire de independenţă reuşesc să înflorească trupul
într-o pictură contemporană plină de nuanțe radiante
rafinamentul amorului propriu şi zâmbetul îmbătat de esență
descifrează o nouă pereche de ochi ce străpung cu putere
vitrinele ce promovează petalele falsității
fericirea se simte,
iar tristețea se scrie în versuri încolăcite cu atacuri de panică
o încredere oarbă transcende vulgaritatea buzelor pictate în zgomote
tabloul final se semnează într-o producere de căldură continuă ce se zbate cu frigul
trupurile pline de alcool şi tutun se îngroapă unele pe altele în trecut şi amintiri
toate conţin suflete slăbite ce se luptă pentru o ultimă imagine dinamică.
monolog
în funia de la gâtul raiului
îmbibat în mucegai şi dinamită
ramurile cereşti iau formă de pensule
pe planşa cuvântului
calci pe cioburi unite ieftin în razele lunii şi
te îneci în cuie prevestite inimii
continuu atragi lumina şi o preschimbi în moarte prăfuită
într-un punct culminant toate simțurile cedează
frisoane cuprind esența unor restanțe definite pe sufletul cicatricilor
o compoziție de defecte şi înflorire călătoreşte în migrene
ce demolează trupul şi le seacă de tine
firicele de perfecțiune se înnoadă şi umbresc soarta
catapultată de ghinion şi blesteme
fredonezi rețeta succesului într-o groapă adâncă a cerului
în aşteptarea scopului te îneci în furtuna panicii
încui un sentiment de retragere în spatele retinei
dinții se sparg în timpul devorării cromatice a buzelor
într-o cutie de urlete doar cuțitul mai face loc simțirii
când pe obraji jenează nemurirea
dar timpul explodează în durerea cuprinsă de mâinile trecutului
pasezi pasional furia în bătaia simptomelor sfârşitului
sub cutremur mai curge o picătură de vin
lăsată în voia parfumului iubirii.
insanitate
mă sufoc într-o mare de spini
ce tatuează un sentiment permanent de insanitate
mă înec în sângele ce se scurge pe coloana vertebrală devenită pământ
mestec cuvinte în nonsens şi înfăşurate în regrete
cântecul de jale răsună încețoşat pe ritmul amorului înfundat în paroxism
iadul se încolăceşte pe retină,
iar picături de satisfacție formează funia de la gâtul destinului
se decolorează cerul într-o amăgire continuă dintre univers şi fantezie
se descuamează o iubire îmbibată în lipsuri şi frământări
lovituri în uşa necesității vibrează anotimpul panicii
catastrofe în suflet nimicesc ascendent creierul
răceala nopții fragmentată de vânt vesteşte
sfârşitul oricărei note muzicale
continuitatea absurdă capătă forma de pumnal
în flancul drept al gesturilor meschine
umbra unor manechine ridicole acoperă o lume desprinsă de viziune
idealul, închis în cuşca unui caracter plin de vulgaritate,
se zbate în aşteptarea unei fantome
semne divine sunt lăsate cicatrici pe simple ruine.
temporizator
ochii tăi iau forma unor cadavre sfâşiate de timp
fluturii din stomac sunt mutilați de şerpi
ce implementează venin în amintirile de atunci
combin iadul pe care l-ai înfățişat cu privirea raiului ce satisfăcea arta buzelor
fumul țigării interzise ne-a desenat distanță şi răceală
încrederea că o oglinda spartă va defila ca una nouă a devorat o inimă
ce a mărturisit elemente sincere de amor combinat cu vise turmentate de dependenţă
zilele ce îmbinau bătăile inimii aflate în ring s-au scurs ilegal
prin ispitele la care este supusă orice frunză
iar tu, muritor vrăjit de verdele ierbii ai căzut din copac, ofilindu-te încetul cu încetul
degeaba îți era dor să te uiți la soare, când tu te-ai desprins,
fără ca mintea să se împace cu inima
te-ai alăturat unui covor mort de păcătoşi călcați în picioare de sirene oarbe,
lăsând în urmă 11 paşi
buzele tale uscate aşteaptă să vâneze dinții într-un zâmbet provocat doar de portretul meu
scânteia din ochii noştri căprui ce odată lumina întregul drum
spre o idilă misterioasă s-a stins uşor
gânduri şi râsete inocente ofilesc pietrele zilelor de primăvară
iar mâinile acum aspre au devenit pentru tine povara sufletului manipulator
ce-şi va aduce singur sfârşitul.
Comentarii recente