viața, dragostea și moartea

 

viața, dragostea şi moartea

vor fi luate prin surprindere

dacă porți

în buzunarul de la cămaşă

o mână de poeme

 

chiar dacă lumina şi întunericul

sunt două aripi

care nu pot cuprinde sufletul

în întregime

 

chiar dacă sărutul

e o azvârlire-n cer

sau o coborâre în infern

 

Poezia e o foiță de aur

de la un infinit la altul

de la nebunia unei flori de măr

până la focul unui amurg de gheață

 

Poezia aduce femeia

cu picioarele pe pământ

când plânsul devine

un început

al lumii

de după cuvânt

 

viața, dragostea şi moartea

vor fi luate prin surprindere

dacă porți

în buzunarul de la cămaşă

o mână de poeme

 

 

 

 

iartă-mă, tată

 

iartă-mă, tată

îți voi duce mai departe crucea poeziei

chiar dacă aripa noastră-i însângerată

 

iartă-mă, tată

căci lacrima noastră-i lumina

ce nu se va stinge niciodată

 

iartă-mă, tată

rămânem biserica firului de iarbă

chiar dacă inimile noastre se topesc în şoaptă

 

iartă-mă, tată

că am sufletul simplu ca grâul

şi lumea-i de piatră

 

iartă-mă, tată

dar mi-a venit rândul să te iubesc precum un părinte

şi sunt neputincios ca un mac pe o cale ferată

 

iartă-mă, tată

pentru că privirile noastre ard ca o biată păpădie

şi ziua de mâine e o dunăre atât de-nvolburată

 

 

 

 

mama

când crezi că nu mai există cale de evadare

din răul care dă cu tine de pământ

sărută-i cât mai există zile-n calendare

sărută-i mâna unicului sfânt

 

chiar dacă a mai încărunțit şi-şi poartă enigmatic rana

din carnea sa exişti pe-acest pământ

vrabia sufletului tău acolo îşi găseşte hrana

sărută-i mâna unicului sfânt

 

chiar dacă nisipul devine o avalanşă în clepsidră

şi mierea strugurelui se întoarce-n aguridă

sufletul tău, ca o azimă, de-acolo este frânt

sărută-i mâna unicului sfânt

 

 

 

 

cu frică de viață, dragoste și moarte

îți scriu

cu frică de viață, dragoste

şi moarte

 

chiar dacă în privirile noastre

toate ploile se întorc

acasă

 

chiar dacă în tâmplele noastre

ard flori de măr şi liliac

şi-n inimile noastre

coboară îngeri îndorurați

 

şi-n fiecare primăvară

din plânsul meu

îți faci rugăciune

 

iar eu

mă ascund în sărutul tău

de mine

 

iar eu

mă ascund de sărutul tău

printre cuvinte

 

chiar dacă eu te aştept

cu frică de viață, dragoste

şi moarte

 

 

 

când totul se destramă

eşti cenuşă sau păpădie

eşti cea mai simplă stea

un urlet

sau o iluzie

 

când totul se destramă

rămâi doar copilul

de mâine

 

prin mâinile tale trece viața

 

adâncul sau înălțimea

dragostea şi lacrima

 

umbra ta

eşti tu