Fiecare literă se îmbracă în cămașa pletelor tale

Mi–ar prinde bine în miez de noapte

Un semn, posibil, scris de mâna ta.

Știu că am mai scris, firește,

Că era party, în cer, când viața încet ne săruta.

 

Acea viață stoarsă dintr–un zvon de seară, C

u nostalgii nocturne peste noi,

Când cassandrele se întreceau să sară

Peste două clipe primite înapoi.

 

Probabil ne vom îmbăta cu gânduri,

Cu tinerețea unui anotimp trecut.

Știi că–ți spuneam, de mult, ce vremuri

Am pus deoparte să avem ca așternut.

 

Atâtea întrebări s–au scurs pe surse,

Nesomn păstrat în calendare vechi.

Însă, esențial printre averse

Ne iubeam cu șoapte în urechi.

 

Știu că va veni o vreme, tu știi asta,

Când te–aș iubi urlând la luna nouă

Precum un lup urcat pe creasta

Unui dor ce împarte lumea pe din două.

 

Mi–ar prinde bine în miez de noapte,

Un alt îndemn, cu urări de bine,

Să ne găsim, din nou, pe un colț de carte

Sub altă literă ce arată către tine.

 

 

Am să plec iubito

 

Am să plec, iubito, mâine mai spre seară,

Am să–ți las pe masă șapte rânduri în buchet,

Mai frumoasă ești, acum, ca prima oară,

Am să plec, iubito, cu viaţa la pachet.

 

Am să plec, iubito, cutreierând prin gări,

Am să–ţi las pe bancă un semn că aici am fost.

Pe peronul trist voi vinde remușcări,

Am să plec, iubito, din viaţă contra cost.

 

Am să plec, iubito, cu trenul împins de dor,

Am să–ţi las în gară valiza cu amintiri.

Eu plâng, cu gândul, că–n tine am să mor,

Am să plec, iubito, vei auzi la știri.

 

Am să plec, iubito, în tine atemporal,

Am să–ţi las în suflet adresa unde am să plec.

Iubirea mea, în tine, eu scriu acest final,

Am să plec, iubito, în tine să mă înec.

 

Am să plec iubito, în tine mă exil,

Am să–ţi las pe buze cheia de la cer.

Acolo eu voi sta cu ochii de copil,

Am să plec, iubito, viaţa să–ţi ofer.

 

Am să plec, iubito, mâine mai spre seară,

Am să–ţi las pe masă șapte rânduri în buchet.

Mai frumoasă ești, acum, ca prima oară,

O să plecăm, iubito, cu viaţa la pachet.