ÎNGERUL NEGRU
cu sămânţa terorii cuibărită în coridorul lung de oase stă la pândă.
Nu pierde din ochi cohortele de iesle ale târgurilor de Crăciun în marile orașe din Apus.
Pruncul Isus vegheat de steaua strălucitoare ce i-a premers pe magii din Răsărit îl scoate din
minţi.
De la copacul albastru la copacul de cristal alb și până la Poarta luminilor îngeri argintii
translucizi așteaptă ora bucuriei.
Arma de foc și cuţitul de rezervă spulberă în cioburi globurile din sticlă de Boemia și voia
bună și liniștea planetară.
Cine l-a văzut pe îngerul negru?
Mii de pisici cu ochi aurii inundă internetul sub haștagul # Neudorf.
Gâștele din Capitoliu își fac datoria.
Îngerul negru rătăcește fără ţintă pe străzi din cartier.
În spate cercul de foc se apropie fulgerător lipsindu-l în veci de Allah.
Un trandafir alb în amintirea celor dispăruţi la ceas de seară.
Vino moș Crăciun!//
L’ange noir
avec la semence de la terreur nichée dans le long corridor d’os se tient aux aguets.
Il dévore des yeux les cohortes de crèches des marchés dans les grandes villes de l’Ouest.
L’enfant Jésus véillé par l’étoile étincellante qui a précédé les mages du Soleil Levant le
fait perdre l’esprit.
Depuis l’arbre bleu à l’arbre en cristal blanc et jusqu’à la Porte des lumières des anges
argentés translucides attendent l’heure de la joie.
L’arme de feu et le couteau de réserve dispersent en tissons les boules en verre de
Bohémie de même que la gaieté et la paix planétaire.
Qui a vu l’ange noir?
Des milliers de chats aux yeux dorés inondent le net sous le hashtag # Neudorf.
Les oies du Capitole remplissent leur devoir.
L’ange noir erre sans but dans les rues du quartier.
Derrière le cercle de feu s’approche rapide comme l’éclair le privant à jamais du salut
d’Allah.
Une rose blanche dans le souvenir des disparus à la nuit tombante.
Viens Père Noël!
ASTĂZI
am căzut iar în butoiul cu entropie.
Lucrurile o iau razna, se adună în grămezi, teancuri, vrafuri, se stivuiesc în știuta
dezordine cotidiană.
Și messire Woland care mă tot invită să-i contemplu noua compoziţie, vârtej în
continuă metamorfoză, tunel de foc, căldură și lumină, nori și materie densă, cu o viteză
neaipomenită de facere de lume.
Nici gând.
E timpul să așez mai întâi farfuriile, cuţitele, cratiţele în mașina de spălat vase, să le
trimit curate în dulap, pe banda suitoare.
În mașina de spălat arunc la întâmplare rufe albe și colorate, detergentul și captatorul de
murdărie.
Mă așteaptă cărţi cu pagini îngălbenite, ilizibile, bune de aruncat, marea Aral cu tonele
de pești morţi în saramură, râurile de munte cu munţii de peturi, ficatul de detoxifiat,
creierul pe punctul de a fi eliberat de atâtea reziduri în straturi suprapuse.
Situaţia scapă de sub control, reversibilă totuși, contrazicând cumva legea a doua a
termodinamicii.
Cutia neagră e mereu pregătită.
Camerele de deparazitare de la Auschwitz, cu filtre de bumbac înmuiate în cianură de
hidrogen; gulagurile siberiene, culmi de civilizaţie și progres ale comunismului în floare
au descins în ireversibilitate.
Dacă te păstrăm în viaţă, nu ne aduce niciun profit, dacă te ucidem, nu aduci nicio
pierdere, apud (POL)litica (POT)enţială a khmerilor roșii.
Hiroșima și Nagasaki, testul sinistrei ciuperci, trecut cu brio.
Femei și bărbaţi sunt decapitaţi în decorul arid al unui deșert roșiatic, iar milenarele
statui ale lui Budha în picioare au fost aruncate în aer.
I-re-ver-si-bi-le.
Ferește-te, praf stelar, vin cât ai zice pește, cu mătura și fărașul.//
Aujourd’hui
je suis tombée de nouveau dans le tonneau à l’entropie.
Les choses ont l’esprit de travers, s’accumulent en amas, en tas, en piles, s’empilent dans
le connu désordre quotidien.
Et puis, messire Woland qui n’arrête pas de m’inviter à contempler sa composition,
tourbillon en continuelle métamorphose, le tunnel de feu, la chaleur et la lumière,
nuages et matière dense à une vitesse inouïe de naissance de mondes.
Je n’y pense pas.
C’est le temps de mettre tout d’abord les assiettes, les couteaux, les casseroles au lavevaisselle,
les faire monter dans l’armoire sur la bande ascendante.
Dans le lave-linge je lance pêle-mêle le linge blanc et coloré, le détergent et le capteur de
salissure.
Ils m’attendent: des livres aux pages jaunies, illisibles, bons à jeter, la mer d’Aral avec
ses tonnes de poissons morts en eau salée, les rivières de montagne avec des monts
de bouteilles en plastique, le foie à détoxiquer, la cervelle sur le point d’être libérée de
résidus en couches superposées.
La situation échappe au contrôle, réversibile pourtant, contredisant peut-être la
deuxième loi de la thermo-dynamique.
La boîte noire est toujours préparée.
Les chambres de déparasitage d’Auschwitz munies de filtres de coton mouillés en
cyanure d’hydrogène; les goulags sibériens, des sommets de civilisation et de progrès du
communisme en fleur ont jailli en irréversibilité.
Si nous te maintenons en vie, cela ne nous apporte aucun profit, si nous te tuons, tu ne
rapportes aucune perte, apud la (POL)litique (POT)entielle des khmers rouges.
Hiroshima et Nagasaki, le test du sinistre champignon, passé avec brio.
Des femmes et des hommes sont décapités dans le décor aride d’un désert rougeâtre et
les millénaires statues de Bouddha debout sont jetées en l’air.
Ir-ré-ver-si-ble.
Gare à toi, poussière stellaire, j’arrive à la six-quatre-deux, avec le balai et la pelle à
ordures.
NUD ÎN PEISAJ EXOTIC
Sunt visul verde din ochiul deschis
Al leului
Sunt floarea imensă de lotus argintiu
Multiplicată
La nesfârșit în sunete de cimpoi
De îmblânzitorul de șerpi
Cu trup de abanos.
Sunt visul din ochiul deschis
Al leoaicei
Bântuită de
Șarpele curea de lumină sâsâindă.
Yadwiga Yadwiga
Tolănită pe sofaua de un roșu burgund
Nud perfect
Închipuind sub clarul de lună
Postura desăvârșită cu braţul drept întins spre ferigi uriașe păsări colibri fructe de aur
Cu mâna stângă sprijinită
Pe regăsitul paradis.//
Nu dans un paysage exotique
Je suis le rêve vert dans l’oeil ouvert
Du lion
Je suis la fleur immense de lotus argentée
Multipliée
A l’infini
Par le charmeur des serpents
A corps d’ébène.
Je suis le rêve de l’oeil ouvert
De la lionne
Hantée par
Le serpent ceinture de lumière sifflante.
Yadwiga Yadwiga
Prélassée sur le sofa bordeaux
Nu parfait
Imaginant sous le clair de lune
La posture accomplie avec le bras droit tendu vers les fougères géantes les colibris les
fruits dorés
Avec la main gauche appuyée
Sur le paradis retrouvé.
TOTUL TRECE
Lumina blândă de sfârșit de august
nu micșorează nicicum sentimentul
de iminentă despărţire
de acest drum prea puţin circulat
cu mărăcini și boji ce cresc de-a valma
în dreapta și-n stânga parapeţilor ruginiţi
de salcâmii cu frunzuliţe puzderie ca nisipul mării
de acest pământ vecin străin mie
în general de acest Pământ.
Jos Dunărea uneori cât un lac
cu unde verzi transparente
alteori abia făcându-și loc
între pereţi înalţi și stâncoși
și ea Dunărea îmi va lipsi
până și capul lui Decebal
stâncă între stânci
îmi va lipsi
și firul de iarbă și pietricica
și atâta verde cât vezi cu ochii
și cerul albastru
și
La Donij Milanovc
trandafirii în culori pastelate pe jumătate ofiliţi
de căldura verii ce tocmai a trecut
vasul modern de croazieră lin intrat în micul port –
fără pasagerii plecaţi într-o scurtă excursie –
îngheţata de fructe de pădure
din cupa de sticlă fumurie
readuc lucrurile
în matca lor obișnuită.//
Tout passe
La lumière douce de la fin du mois d’août
ne diminue pas du tout ce sentiment
de séparation imminente
de ce chemin trop peu circulé
de cette ronceraie et de ces hèbles qui poussent pele-mêle
à gauche et à droite des parapets roillés
de ces acacias aux petites feuilles nombreuses comme le sable de la mer
de cette terre voisine qui m’est étrangère
en général de cette Terre.
En bas le Danube parfois comme un lac
aux ondes vertes transparentes
d’autres fois se frayant à peine passage
entre les hauts parois rocheux
le Danube aussi il me manquera
la tête de Décébal
roc parmi les rochers
elle me manquera aussi
et le brin de bruyère le caillou aussi
et tant de vert à perte de vue
le ciel bleu aussi
et
A Donij Milanovc
les roses aux couleurs douces à moitié fanée
par la chaleur de cette été qui vient de passer
le vaisseau de croisière doucement entré dans le petit port –
sans ses passagers partis pour une brève excursion –
la glace aux fruits
dans la coupe en verre gris foncé
ramène les choses
à leur souche habituelle.
MĂSLINE VERZI
Limba de viperă a Xantipei
amuţită e o vreme învinsă
de dogoarea verii insulare
amforă oacheșă răsturnată printre măslinele verzi
pitite în ierburile înalte
ce niciodată
nici murate
nici ulei preţios
nu vor fi.
Mulţumind soarelui
fără sandale
statuie verticală bine înfiptă
în solul străvechii Elade
Socrate
cu ochii închiși
cântărește greutatea în aur
a adevărului
închis-deschis în fiecare cuvânt
rostit în gând mai întâi
apoi în agora mâine-poimâine
cu precizia daltei
moșind noi zei albi nemuritori
în blocul inform de marmură.
Atena așteaptă să intre
pe poarta cetăţii
în amurg un bărbat
o femeie și
un măgar încărcat
cu sacii plini ochi
cu măsline lucioase
foarte bune
alături de o cupă cu suc proaspăt
de cucută.//
Olives vertes
La langue de vipère de Xantipa
muette est pour un temps vaincue
par la chaleur de l’été insulaire
amphore brune renversée parmi les olives vertes
blotties dans les herbes hautes
qui jamais
ni conservées
ni huile précieuses
ne seront.
Remerciant le soleil
sans sandales
statue verticale bien planté
dans le sol de la vieille Elade
Socrate
les yeux fermés
pèse le pods en or
dela vérité fermée-ouverte dans chaque parole
prononcée mentalement tout d’abord
puis en agora demain ou après demain
avec la précision du ciseau
accouchant de nouveaux dieux blancs immortels
dans le bloc informe de marbre.
Athènes attend qu’ils entrent
par la porte du cité
au soleil couchant
un homme
une femme et
un âne chargé
de sacs tout pleins
d’olives luisantes
très bonnes
a côté
d’une coupe de jus frais
de ciguë.
Comentarii recente